Month: September 2020

Nuvela incepe cu un dialog mirobolant intre Ieronim, tanar actor si Vladimir Iconaru, liceean, care, impreuna, intra in podul casei unor rude de-ale lui Ieronim sa fure doua uniforme de general dintr-o lada veche.

Ajungem apoi in alta scena, unde Antim, violoncelist celebru, petrece vremea cu Maria Da Maria, tanara absolventa de Conservator, admiratoare fanatica a violoncelistului. Scenele se unesc, personajele deruleaza in comun restul nuvelei. Este introdusa oglinda care este de fapt un pasaj de trecere catre o lume sacra. Asa cum ne-am obisnuit, Eliade ne scrie cu mesaje ascunse si simboluri.

Nu este nici pe departe la fel de complicata ca Maitreyi, dar nu este nici povestea aceasta una usoara. Este dramatica si intortocheata, la fel ca Eliade. Intreaga carte este despre Ileana (sau Lena) si cele doua iubiri ale sale, Andrei si Barbu. Este o carte care te rascoleste, care te face sa suferi, sa-ti amintesti si tu la randul tau iubirile trecute.

Recomand.

Obisnuiesc, atunci cand recomand carti copiilor mei (mai mici sau mai mari) sa le citesc inainte. Asa a fost si cu “Baiatul din bula”. Este o carte trista, un semnal de alarma pentru noi in ceea ce priveste copiii nascuti cu Imunodeficienta Combinata Severa (sindrom rar si fatal, determinat de diverse defecte genetice caracterizate prin absenta combinata a functiei limfocitelor T si a limfocitelor B – si in multe cazuri si a functiei limfocitelor natural killer sau a celulelor NK. Aceste defecte determina o susceptibilitate extrema la infectii foarte grave.)

Joe are 11 ani si traieste de cand se stie intr-o camera de spital in care au voie foarte putini oameni. Parintii au murit intr-un accident de masina, sora lui are grija de el, cat poate. Cel mai bun prieten, Henry, bolnav de aceeasi boala, moare.

Nu am plans, ca atunci cand am citit “Minunea”, dar m-a miscat suficient cat sa tin minte ca avem si astfel de cazuri carora trebuie sa le facem fata.

Recomand.

Spre rusinea mea, nu am citit aceasta carte la timpul ei si am incercat sa recuperez timpul pierdut. L-am recuperat, cu varf si indesat. Cartea a fost asa de frumoasa incat as lua-o de la capat.

Dima te face sa-l indragesti de la primele pagini. Cauta orbeste iubirea, minte pentru a face fata “presiunilor sociale” de a avea o iubita, apoi se indragosteste iremediabil de fiica gazdei sale. Cosntruieste ARPET-ul, organizatie menita sa ii duca peste mari si tari sa caute o comoara demult pierduta. Strange sute de adepti, ba chiar creeaza un intreg fenoment de aderare la ARPET.

In rest, viata frumoasa de liceean pe care am uitat-o si pe care as vrea sa o retraiesc. O sa trec la urmatoarea carte de liceean imediat, am primit deja o recomandare pentru “Cismigiu&Comp”.

Spre finalul cartii incep sa apara si dezamagirile mele, cand frustrarile, temerile si fricile liceenilor pun capat vietii unora si ii imping pe altii in prag de sinucidere. As fi preferat sa termin cartea fara sa citesc despre ele, insa nu am fost scutita.

Recomand, cu caldura.