Fantoma din moara – Doina Rusti

Mi-a amintit de romanele copilariei, in care totul se invartea in jurul unui singur lucru, maiestuos si impunator: fie familia, fie mama, fie satul, pamantul etc. Aici, este despre moara. Moara e cea care conduce, prin forte nevazute, destinul oamenilor din Comosteni.

Unul dintre personaje este omorat, Max, in conditii discutabile chiar si pentru partile implicate. Totul este redus la tacere, insa sufletul lui Max pare sa bantuie tot si pe oricine. Firul epic incepe apoi sa se intrepatrunda cu o antologie a comunismului, vazuta din alte unghiuri, de catre toate personajele.

Finalul cartii este despre descatusare, despre daramarea peretilor rosii ai morii si despre despletirea de misticism, despre credinta in fantoma. Speranta reluarii unei vieti normale in Comosteni incepe.

Vara in care mama a avut ochii verzi – Tatiana Tibuleac

Am gasit-o recomandata de alti cititori, m-a atras culoarea ochilor mamei, trebuie sa recunosc. O carte care isi urla durerea, neputinta, boala.

O ura necontrolata la adresa mamei, care indurereaza cititorul, plecand de la aspectul fizic al mamei pana la comportamentul si sufletul ei bolnav de cancer. Nu a fost usor sa citesc cartea, m-a ros modalitatea de gandire a adolescentului implicat in roman. L-am urat, l-am sprijinit si l-a urat iar.

“Nu o mai vazusem niciodata atat de femeie” – transformarea unei fiinte urate din toti rarunchii in mama psiholog, salvatorul unei vieti incepute gresit, te face pana la urma sa faci pace cu tine.

Recomand, Tatiana se pricepe la scriere.

Cu o discreta intimitate – Concertul unei vieti in miezul veacului – Celine Malraux, Madeleine Malraux

O carte cadou in care chiar am descoperit o surpriza placuta mie. O viata povestita cu mult calm si intelegere, o viata traita intr-un con de umbra pe care eroina noastra nu si l-a dorit neaparat. O mama care a acceptat tot si a renutat la ea. Care a trecut prin tragediile ei si ale altora, ramanand in picioare.

Pianista Madeleine Malraux, despre care nu stiam nimic pana la citirea acestei carti, acestui jurnal pentru care trebuie sa ii multumim nepoatei ei, Celine, ca a decis sa-l publice sa-l putem citi si noi.

Felicitari pentru carte, m-a prins.