Am primit cartea cadou intr-un pachet de vara de la Bookster, in mod normal nu ar fi fost alegerea mea.
Pot spune ca incepe atat de brutal incat citesti primul paragraf de doua ori. Pentru ca noi toti, generatia cu cheia de gat, suntem acolo, in primul paragraf.
Am citit cartea pe sarite, nu am rabdare cata as fi avut nevoie sa o citesc cuvant cu cuvant. Eu si sotul meu am avut ore intregi de discutii plecand de la una sau doua idei de-ale autorului, deci nu pot spune ca nu te impinge la a rumega putin ideile prezentate.
Stiam chestii nasoale despre Galati si obiceiurile multor galateni decazuti in patima prostitutiei. E atat de vizibil doar cand mergi pe strada, te plimbi pe faleza sau, daca te tine, mergi seara intr-un pub/terasa cu muzica sau de tineret. Iti vine sa le plangi de mila, eu m-am ridicat si am plecat.
Amelia deci nu exagereaza cu nimic cand povesteste despre orasul ei de bastina care a facut-o prostituata cat ai zice peste (o gluma literara cam amara, asa a iesit ultima propozitie).
Despre Spania, nu stiam ca e poarta de intrare a tuturor curvelor in toata Europa, de cand au schimbat un articol de lege in anii 95/96. Chiar nu mi-a iesit in ochi acest fenomen de cate ori am fost acolo, insa se pare ca este una dintre tarile cele mai afectate, voit, evident, de acest val criminalistic, poate cot la cot cu Germania.
Amelia lupta cu toata forta ei impotriva legalizarii prostitutiei, pentru ca prostitutia nu este o munca, prostituata neavand luxul alegerii situatiei in care se afla. Marea lor majoritate sunt violate, batute, lasate nemancate etc pentru a fi docile sau pentru a satisface dorintele bolnave ale “curvalailor”, ca sa o citez.
Societatea patriarhala si toate statele sunt acuzate de situatia trista in care se afla aceste femei, parte din ele transformandu-se astazi in activiste, ca si Amelia.
Merita sa o citesti, zau, nu sare calul pe nicaieri si te face sa empatizezi cu povestea instant.
Sanatate, Amelia, si putere sa te lupti cu ei in continuare!
Pentru ca nu am timpul necesar de a sta cu o carte in mana de cate ori imi doresc, m-am gandit ca as putea incepe sa imi incalc principiul cititorului de hartie si sa incerc sa imi pun castile in urechi, beneficiind de carti audio. In acest sens, mi-am platit un abonament la Everand si am facut click pe prima carte.
Nu e stilul meu de carte nici pe departe, insa omul asta explica bine cateva lucruri importante pentru fiecare adolescent care se pierde prin viata. Nu e pentru mine, intr-adevar, dar stii ce? Am gasit cateva explicatii despre unele actiuni ale prietenilor mei, explicate psihologic, care chiar m-au ajutat sa ii inteleg mult mai bine. Chiar daca au iesit din viata mea demult.
Pentru ca e o perioada grea si foarte grea pentru mine, am ales sa citesc ceva ce cu siguranta m-ar relaxa, ceva ce n-am citit cand i-a fost timpul pentru ca nu am avut cartile. Ciresarii. Si surpriza maxima este ca imi place construcita frazei si imaturitatea personajelor si tot ce se intampla acolo, pentru ca ma transpune in perioada in care grijile mele erau minime. Pacat ca nu intelegeam asta. Cateodata ma gandesc daca n-ar fi bine ca viata sa inceapa invers. Sa ne putem bucura cu totii de copilarie si sa nu mai asteptam sa crestem mari, ca si cum acolo, in maturitate, ne vom regasi fericirea.
Fericirea cred ca nu tine decat de lipsa grijilor, de bucuria pura a Craciunului sau a unei bombonici, de veselia zgomotoasa a unor copii care joaca de-a v-ati ascunselea.
Gasim si chestii mai putin logice in prezentarea expeditiei in pestera a ciresarilor, cum ar fi ca isi doresc sa fie primii vizitatori ai ei dar urmaresc totusi o harta cand intra in pestera…
Expeditia lor din primul volum a fost foarte frumoasa, incheiata totusi putin prea dur pentru un final la care ma asteptam, cu oameni impuscati si copiii agresati, terorizati.
