Sonata lunii. Romanul unei iubiri – Patricia Morrisroe

Am primit cartea cadou de ziua mea, din partea sorei mele, careia ii multumesc pe aceasta cale.

O carte foarte frumoasa, care m-a transpus imediat in Viena anilor 1800. Inca nu am gasit lucruri suparatoare care sa ma faca sa ma razgandesc ca mi-as fi dorit din tot sufletul sa fi trait in acea perioada.

O poveste de dragoste memorabila, plina de intrigi, te ridica, te rastoarna, te tranteste, este incredibila. Si personajele nu sunt nici pe departe perfecte, ba din contra, sunt atat de normale si de vicioase incat se intrepatrund cu viata normala atat de usor si de natural.

L-am asociat chiar pe Beethoven cu unul dintre fostii mei colegi (Dragos), reusind sa-i inteleg pe amandoi mai bine asa 🙂

Recomand cu caldura!

Pranzul dezgolit – William S. Burroughs

Tot o recomandare, cartea m-a atras initial pentru ca a fost o carte judecata in tribunal, pentru acuzatiile de obscenitate pe care le-a primit. A fost ulterior acceptata pentru ca s-a demonstrat ca nu a fost exploatata comercial doar pe baza interesului lubric, fara a se lua in considerare restul valorilor pe care le contine.

Este o carte despre halucinatiile unui dependent de droguri, despre viata de strada (sau viata atarnata de un fir de ata). Nu este o carte placuta cititorului, insa suficient de intriganta sa te duca mai departe. Am trecut in diagonala peste unele pasaje. Cateodata, alegoriile facute de autor, atat al diverselor paturi sociale cat si al diverselor partide politice, m-a dus usor cu gandul la Ferma Animalelor, a lui George Orwell.

Dar, acum, fiecare cu placerile lui.

Nu as recomanda-o in mod neaparat.

Viata e un roman – Guillaume Musso

O alta prietena de-ale mele, care lucreaza la aceeasi editura, recomanda de obicei carti, aceasta fiind una dintre ele. Cartea incepe intrigant, te lipeste de foaie de la primele pagini. Disparitia unei fetite de 3 ani in timpul unui joc de-a v-ati ascunselea dintr-un apartament incuiat suna oricum bizar, dar si mai bizar e cand mama ei, scriitoare, primeste cadou de la editoarea ei un stilou si o cerneala speciala. Si de-a dreptul outrageous este cand cerneala e dusa la laborator si politia descopera ca sangele fiicei disparute e amestecat in calimara.
Mama isi doreste moartea si vrea sa-si traga un glont in cap, cand cere un semn divin de confirmare. Si semnul apare…sub forma scriitorului care scrie romanul, care se intrepatrunde cumva cu personajele sale. Prima data vreodata cand cineva transpune ideea asta intr-un roman. Cam ca un “Frankenstein literar”. Mega tare!
Restul romanului iti creeaza impresia ca toate personajele au in mana o clatita incinsa pe care o arunca de la unul la altul, cu foarte putin timp la indemana sa apuci sa intelegi ce gem vor sa puna pe ea.

Recomand!

Sotiile – Tarryn Fisher

Una dintre prietenele mele a tradus aceasta carte si mi-a recomandat-o. Asa suparata am fost cand am inceput sa o citesc, pentru ca era vorba despre cum una dintre cele trei sotii ale unui poligam isi povestea viata, evident, artificial fericita.
Fiind un thriller, pe care eu rar le citesc, cartea ia o turnura la care nu te-ai fi asteptat niciodata, si se termina cu razbunarea unui profil psihologic chinuit de o viata pe care nu si-a dorit-o.
Trebuie sa recunosc ca mi-a fost greu sa las cartea din mana. Am inchis-o doar cand a inceput petrecerea de Revelion si am deschis-o a doua zi dimineata, pe 1 ianuarie. Am terminat-o 2 ore mai tarziu.

Recomand.

Romanul adolescentului miop – Mircea Eliade

L-am citit tarziu, recunosc, impinsa de nepotul meu, care il avea de citit pentru liceu.
O carte frumoasa, despre cum treci prin adolescenta, despre cat de repede te schimbi (si de radical) de la un an la altul, despre cum te formezi ca si caracter.
Lupte interne, indragosteli, iubiri impartasite sau nu, prietenii scurte si lungi, hobby-uri si fixisme. Toate se intrepatrund si se contopesc in romanul lui Eliade.
Se incheie cu prima incercare de roman, Jurnalul unui om sucit, care, pe alocuri, cred ca mi-a placut si mai mult decat romanul in sine.

Romanul este scris si ca o lupta continua de a scrie romanul 🙂 (autorul ne aminteste foarte des cum inca nu s-a apucat de roman, cum isi aduna informatii pentru roman, cum isi studiaza prietenii si colegii pentru a scrie romanul).

Recomand.