Month: October 2021

O carte recuperata, gasita intr-o cutie de carton, lasata in urma, in apartament, de niste chiriasi.

Trebuie sa recunosc ca a fost o surpriza foarte placuta pentru mine, daca pot sa spun asa, desi subiectul imi era total necunoscut iar suferintele din carte vor fi greu uitate.

Intotdeauna am fost atrasa de cat mai multe informatii despre Holocaust, considerand nemtii o natie dura, putin empatica, cruda chiar. Suferintele provocate evreilor, ideile animalice pe care le puneau in practica sa scape de ei, toate mi-au intunecat copilaria si parte din adolescenta. Si acum, daca prind o carte ce trateaza subiectul, o citesc fara suflare.

Insa habar nu aveam ca aproximativ acelasi tratament a fost aplicat de rusi lituanienilor, letonilor si estonilor, in 1941, dupa ce ocupasera statele baltice. Kremlinul a intocmit liste cu oameni considerati antisovietici, pe care, impreuna cu familiile lor, i-au deportat in Siberia. Sub greutatea brutala a politiei secrete sovietice, NKVD, bietii oameni au calatorit si muncit in conditii aspre, extrem de asemanatoare evreilor.

Stalin a omorat aprox. 20 de milioane de oameni in timpul regimului sau de teroare. Pana azi, rusii neaga ca ar fi deportat vreo persoana. Iar balticii, odata eliberati (cei supravietuitori), au fost obligati sa traiasca in zone restrictionate, sub constanta supraveghere a KGB-ului, fosti NKVD. Cine vorbea ajungea la inchisoare sau era deportat in Siberia. Nimeni nu a vorbit si nimeni nu le-a purtat vreodata ranchiuna.

Povestea Linei si a fratelui ei Jonas, a parintilor, a lui Andrius si a lui Kretki a fost….

Trista. Rece. Cruda.

O carte gasita intr-o cutie de carton, in urma unui chirias care a si-a schimbat domiciliul. Nu stiu daca as fi cumparat-o, dar stiu ca mi-a facut cu ochiul.

Nu stiam ca Daniel e cunoscut pentru ca a participat la Pi Day, in care a recitat 5 ore numerele din Pi, fara intrerupere.

Felicitari maxime lui, pentru ca, impotriva sanselor aproape inexistente sa reuseasca sa scrie un text inteligibil, a facut-o si i-a iesit. Suntem atat de diferiti si Daniel mi-a intarit ideea de a acorda sanse multiple diversilor oameni, daca tot ceea ce fac ei este cu buna intentie.

O carte draguta, usoara, rapida.

De mai multe ori mi-a picat in mana acest roman, insa de tot atatea ori l-am pus deoparte. Nu mi se parea ca ar reusi sa ma prinda, niciun moment.

Insa m-am hotarat in sfarsit sa incep cartea si nu reusesc sa imi iau mintea de la ea. Daca am 5 min libere, o deschid repede sa vad ce mai face eroina mea mica, Scout. M-am indragostit de ea repejor, pentru ca e justitiara si se zbate pentru orice nedreptate i se face ei sau oricui altcuiva.

Atticus, tatal ei avocat, este numit din oficiu sa apere un negru, pe Tom Robinson, acuzat ca a violat o alba. Declara din start ca nu va castiga procesul, ba mai mult, cu siguranta ii va provoca schimbari majore in plan personal. Copiii incep sa simta aceste schimbari aproape imediat, cand oamenii de pe strada incep sa-i injure, fie pe ei fie pe tatal lor, pentru ca apara cioroii. Atticus le interzice sa reactioneze, tocmai sa fie sigur ca raman protejati.

Legatura cu titlul se face cand Jem si Scout primesc, de Craciun, pusti cu aer comprimat iar Atticus ii roaga sa impuste doar cutii de conserva. In cazul exceptional in care nu se pot abtine si vor sa traga in pasari, sa traga in gaite albastre, niciodata in vreo pasare cantatoare, ca e pacat.

Restul romanului e un carusel impartit intre viata de familie si cea de birou a lui Atticus, o prezentare excelenta a copilariei celor doi si o bucatica de istorie pentru cei care citesc printre randuri despre vinovatia negrului, despre Hitler si modalitatea in care societatea acelei vremi percepea schimbarea si noutatea.

A intrat, cu siguranta, in al meu top 10.