Trebuia sa astept sa faca editia minim 50 de ani ca sa ma apuc sa o citesc 🙂
Nu mi-a placut cum arata cartea, nu m-a facut curioasa neam, insa intr-o zi aveam de treaba mai mult prin oras, stiam ca ma plictisesc asa ca am aruncat repede cartea in geanta si am plecat. Editia contine Ape adanci (1919), Lui Don Juan, in eternitate (1920) si Femeia in fata oglinzei (1921).
Despre Hortensia nu stiam mai mult decat ce invatasem in liceu, adica din Concert din muzica de Bach (1927), despre evenimentul monden organizat de Elena Hallipa-Draganescu.
Nu am inceput prea vesela cartea, dar am zis sa nu fiu rea cu ea. Mai ales ca a fost o doamna intr-o lume a barbatilor, ca multe dintre noi. Citind despre ea in “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” (1941), m-a suparat putin si George Calinescu comentandu-i niscaiva texte si spunand ceva de genul “deh, creier de femeie, ce sa-i faci” (!). Il stimam complet pana la acest moment.
Revenind la Hortensia, primul roman, Ape Adanci, roman de debut, scris in plin razboi, este o proza psihologica in care am intalnit o gasca de femei prietene, de diverse varste, dezbatand despre viata si valorile ei, in general. Subiectul in sine nu a prea existat, scriitura insa mi s-a parut foarte convingatoare. Frumos, inteligent, plin de broderii, scrisul Hortensiei te forteaza sa gandesti.
Lui Don Juan, in eternitate ii scrie Bianca Porporata (fosta denumire – Sfinxul) a fost si mai frumos decat Ape adanci, pentru ca a fost mai “adanc” :), putin vesel, ritmat, cazut rar in ochiuri de apa rece. Biana Porporata, pazita de don Camillo, ii scrie scrisori vesele lui don Juan. Le-am admirat de-a dreptul! Love it!
Pe cine a iubit Alisia? este o discutie intre Alisia si mos Darie, deseori filosofica, despre iubire, suflet, viata, credinta si trairi. Alaturi de baba si cartile ei de tarot. Grai zamislit cu broderie, din nou.
Romanul Adrianei este o prezentare succinta a vietii Adrianei, care tine cursuri la facultate, de doua ori pe saptamana. La un moment dat se muta in oras intr-o camera saracacioasa, cade pe covor, ajunge la spital cu o “congestie cerebrala”, sta sase saptamani internata. Ramane doar cu slujnica Aneata. Sergiu, doctor tanar cu parul alb, ii poarta sambetele si, la final, raman impreuna.
Si, in sfarsit, Femeia in fata oglinzei, despre viata Manuelei si Alinei, cu sinceritate, nu mi-a placut deloc. Doamnele traiesc intr-un mediu auster si niciuna nu are forta de a se sustrage situatiei in care se afla. Manuela este indragostita, dar doar viseaza, nu face absolut nimic sa-si schimbe soarta.
De fapt, una peste alta, aproape toate personajele Hortensiei sunt feminine, nu pot face nimic sa-si schimbe soarta si viseaza la una mai buna, exprimandu-se prin scris.
Daca esti tu, Hortensia, imi pare rau, sper ca pana la finalul vietii sa te fi implinit. Dar scrisul tau, da, merita sa fie citit, orice ar fi zis George Calinescu.
