Month: July 2026

Aproape o distopie. Sau poate doar o carte trista despre cum vor muri oamenii in viitor, dupa ce sunt sunati cu max. 24h inainte, sa se pregateasca. Si despre cum comerciantii vin in intampinarea nevoilor acestei ultime zile pe pamant.

Doi baieti de 17 si 18 ani sunt legati printr-o aplicatie in aceasta ultima zi a lor si razbesc cat pot de demn prin ultimele ore care le-au ramas.

“Si daca tocmai pentru ca nu ne mai punem intrebari ajungem sa murim?” , “Nu e un monstru. Monstrii nu vin acasa la oameni sa ii ajuta sa traiasca; te prind sub pat si te mananca de viu”, “De unde stii cand e dragostea dragoste?”, “Te-as fi iubit daca as mai fi avut timp”, “Lumea nu poate fi impotriva noastra pentru ca lumea ne-a adus impreuna”.

Daca dau la o parte (iarasi!) homosexualitatea si faptul ca e o carte Young Adult, mi-a placut mult. Recomand.

Mnu. Stilul americanesc semi-retard care trebuie sa sublinieze o intamplare in 30 de feluri diferite sa le intre in cap unor neaveniti.

Clar nu. Pana si mitul e prezentat halucinant, bolnav ca si interpretare….

Doina Rusti este una dintre scriitoarele mele preferate, dar trebuie sa recunosc ca pe mine nu m-a prins romanul Ferenike. Este un roman autobiografic, o rememorare a unor intamplari din copilarie. Personajele vin navalnic peste tine, nu am reusit sa le etichetez suficient de repede sau suficient de bine.

Tatal ei, Cornel, este figura centrala a romanului si moartea lui parca ii opreste viata eroinei noastre. Satul Comosteni de pe Valea Jiului anilor `60 ii tine pe toti la un loc si ii ajuta sa supravietuiasca onorabil comunismului.

Eroina noastra isi aminteste mai degraba intamplarile triste decat cele frumoase.

Recunosc, nu am fost prinsa de firul povestii.

“James Cobb – un celebru psihiatru newyorkez – este angajat de un milionar in varsta pentru a-l ajuta prin metoda hipnozei sa elucideze misterul unei crime petrecute la Paris in urma cu treizeci de ani. “Sedea in mijlocul propriei bunastari cu aerul unui chirias stingher, caruia ii placea ceea ce vedea, insa stia in acelasi timp ca nimic nu-i apartine cu adevarat.(…) Fiecare gest, fiecare privire si fiecare cuvant pareau studiate, facandu-te sa te intrebi daca nu cumva ceea ce vedeai nu era decat o masca slefuita cu migala in timp, in spatele careia se ascundea un necunoscut imprevizibil, ca toti marii timizi.”

Nu m-a dezamagit nici de data aceasta dul Chirovici. Recomand!

De la Carrie anilor `90 si Shinning-ul anilor 2010, cred, adica anii in care le-am citit eu pe amandoua, nu mai citisem nimic de autor si tot apareau carti una dupa alta. Motiv pentru care am decis sa o citesc pe aceasta.

Nu trece de nota 7 nicicum. Romanul pare rupt in doua, par doua povesti diferite. Apoi, cand intri cat de cat in partea horror sau mai degraba thrilling, autorul a inceput sa se grabeasca atat de tare de zici ca venea metroul. Si nici nu mi-a satisfacut decat in mica masura pofta de ceva de care sa imi fie macar si putin teama.

Asa ca nu, nu prea recomand. Bine, nici nu o dau la o parte. Doar ca….astept inca sa atace pe cineva motanul ala. Si nu inteleg nici poza de pe carte. N-are aproape nicio legatura.