Scriitorul insusi spune ca e un roman picaresc. Spre rusinea mea, nu am auzit niciodata de acest termen asa ca l-am cautat pe wiki: “Romanul picaresc este un gen literar, o formă timpurie de roman, de obicei narat la persoana I, care prezintă întâmplările unui aventurier din clasele sociale de jos. În efortul său de a supraviețui, eroul călătorește din loc în loc și intră în contact cu diverse categorii sociale.”
Este intr-adevar asa dar, in afara de asta, e un roman “in valuri”, nu apuci sa te obisnuiesti cu personajul principal ca ii cedeaza locul unui personaj secundar, care devine principal pentru un capitol sau doua. Povestea de baza este a unui copil/adolescent/adult provenit dintr-o familie destramata, tata romanca mama camerunez, de pe vremea comunismului romanesc. Si de aici furtuna 🙂 te trage stanga, apoi dreapta, iti da cu soarele in fata, apoi te baga intr-o pestera, vorbeste urat, apoi devine literat si te ia si te intoarce si te ameteste pana iti vine sa inchizi cartea si sa te intrebi unde naiba ramasesei ieri, ca azi nu mai esti acolo, desi aveai semnul de carte pus.
Am cumparat “The Complete Chronicals of Narnia”, publicata de Penguin Books in anii ‘60 de pe Facebook, la mana a doua (sau, la a cata o fi fost). Arata magic, va zic de-acum! Parca deschizi trecutul cuiva, ma urmareste un sentiment de vina ca intru in casa cuiva care lipseste cand deschid carticelele astea mici si vechi. Umblu cu ele mai ceva cum tin margaritarele in mana, primavara, sau cum culeg ghioceii din padure, iarna. Ati cules vreodata ghiocei? Sunt puternici si firavi in acelasi timp, nu e deloc usor.
The Magician’s Nephew. Deschid cartea. Obisnuita sa citesc repede, trec peste randurile de introducere. Dupa 2 randuri, ma opresc. Trag aer in piept si o iau de la capat. Mai r a r. Mult mai r a r. Introducerea merita citita de vocea celui de la National Geographic. Sau de cel din trailerele de la Disney. Suuuuper smooth, gros, calm, incet. Wow. Se termina cu “if you wish to know the answer to this (…)” si apoi “for ages 9 to 13”. Apai clar. Eu. E pentru mine. Si ma apuc de treaba, alaturi de leul Aslan, de Polly si Digory, spre Narnia!
O carte cu mai multe capitole care isi regasesc esenta in intrebari relevante ale omenirii. Capitolul 1 – Incepe ca Alchimistul, intr-un Bagdad vechi, cu un alchimist care, in loc sa caute sa transforme lucrusoare in aur, cauta sa-si convinga un alt client (eroul nostru, Fuwaad) sa treaca prin masinariile timpului unde-si poate intalni eul din viitor, mai batran cu 20 de ani. Ii spune povestea franghierului si a tesatorului, pt convingere. Insa Fuwaad decide ca doreste sa calatoreasca in trecut, nu in viitor, asa ca merge in Cairo, in pravalia fiului alchimistului, de unde poate face asta. Ajunge in trecut, trece iarasi prin aceleasi traume doar ca sa descopere ca nu poate schimba nimic. Capitolul 2 – Toti oamenii (un fel de robotei de metal) traiesc datorita aerului, argon, pe care il imbuteliaza in plamani si pe care ii schimba cand se golesc cu alti plamani cu aer, fie la statie, fie acasa, in functie de gradul de socializare pe care si-l doresc. Unul dintre ei doreste sa exploreze mai adanc acest ansamblu numit corp, asa ca isi creeaza contextul unei autodisectii a cutiei craniene. Creierul era realizat din foite de aur, metalul cel mai maleabil si mai ductil, iar aerul era mediul gandurilor lor (memoriei). Capitolul 3 – Dragostea femeilor fata de animale provine dintr-un imbold sublimat de crestere a copiilor? Digientii, animalutele avatar, ajuta? In capitolul cu digientii, dupa ce ajungi sa parcurgi suficient, realizezi ca de fapt nu vorbesc despre animalute, ci mai degraba despre cresterea copiilor, normali sau cu sindrom Down, si deciziile luate de “crescatori” care ii pot afecta iremediabil.
Capitolul 4 – … si tot asa. Restul cartii a fost citita pe repede inainte, trebuie sa recunosc ca nu m-a prins prea tare.
Matthew și Diana se intorc din Anglia elisabetana si isi continua misiunea de a localiza Cartea Vietii si de a deslusi numeroasele ei secrete. In acelasi timp, ei trebuie sa se pregateasca pentru nasterea gemenilor lor, precum si sa depuna eforturi pentru a abroga legamantul, astfel incat vietile lor si ale copiilor lor sa nu mai fie amenintate de Congregatie. Intre timp, pandit in umbra este un rau care cauta sa distruga familia de Clermont iar unul dintre copiii vampiri ucigasi ai lui Matthew, Benjamin, sta intre ei si carte. Daca Matthew si Diana spera sa-l invinga pe Benjamin, trebuie sa se bazeze pe camarazii lor si pe unii dusmani din trecut.
Gemenii se nasc, o vampiroaica si un vrajitor, Baldwin ii accepta pana la urma, Benjamin este infrant, Diana este pusa membru la masa Congregatiei si toata lumea traieste fericita ever after.
Insa trilogia nu a fost citita neaparat pentru firul ei epic, ci pentru ca “Despre trilogie cu AI”:
Trilogia „All Souls” („Toate sufletele”) a lui Deborah Harkness, formată din romanele „A Discovery of Witches”, „Shadow of Night” și „The Book of Life”, este mai mult decât o poveste de dragoste cu elemente supranaturale. Sub suprafața narativă captivantă se ascund teme profunde și simboluri care îmbină alchimia, istoria, știința și identitatea. Iată câteva înțelesuri ascunse și teme centrale: alchimia ca metaforă a transformării interioare, dragostea interzisă – o alegorie a diferenței și acceptării, puterea cunoașterii și recuperarea memoriei, femininitatea sacră și puterea latentă, timpul ca spirală, nu linie; cartea vieții – ADN-ul magic și memoria colectivă, frica de celălalt și controlul social; moartea și nemurirea – prețul cunoașterii.
(„Descoperirea vrăjitoarelor”) Teme și simboluri: 1. Negarea și trezirea puterii: • Diana refuză magia, simbolizând auto-negarea potențialului interior. • Descoperirea manuscrisului Ashmole 782 declanșează un proces de inițiere – începutul unei călătorii de transformare spirituală. 2. Alchimia începutului – Nigredo (negrul): • Culoarea neagră în alchimie semnifică moartea vechii identități. • Cartea începe cu Diana în negare, trăind printre muritori, dar e atrasă în lumea supranaturalului – un moment de „moarte” simbolică. 3. Biblioteca Bodleiană ca templu al cunoașterii: • Spațiul sacru al cercetării devine poarta către adevăruri ezoterice și tărâmuri ascunse – un axis mundi (punct de întâlnire între lumi). 4. Iubirea ca forță disruptivă: • Legătura Diana–Matthew încalcă legile lumii lor, sugerând o iubire arhetipală, transgresivă, alchimică, care declanșează transformarea tuturor. 5. Ashmole 782 – manuscrisul pierdut: • Este simbolul memoriei ancestrale, al identității genetice și magice, dar și al cunoașterii interzise, ca o paralelă cu Pomul Cunoașterii.
Volumul II – Shadow of Night, („Umbra nopții”), Teme și simboluri: 1. Călătoria în trecut – întoarcerea la origini: • Diana și Matthew călătoresc în 1590, trăind o regresie mitologică: trebuie să-și înfrunte trecutul pentru a se elibera în prezent. • Trecutul funcționează ca laborator al inițierii: aici se învață arta, magia, alchimia, acceptarea de sine. 2. Albedo – purificarea: • Al doilea stadiu alchimic (albedo – alb) simbolizează curățarea și separarea esențelor. • Diana își acceptă magia (învață de la alte vrăjitoare), iar Matthew confruntă traume și greșeli vechi. 3. Vrăjitoarea țesătoare (weaver): • Diana descoperă că e o „weaver”, o creatoare de vrăji, simbol al arhetipului Marii Țesătoare, forță feminină creatoare (asemănătoare cu Moira, Clotho, Ariadna). 4. Matthew în confruntare cu sinele său întunecat: • Întâlnește un sine trecut, mai întunecat, simbolizând Umbra jungiană. • Împăcarea cu sinele propriu e necesară pentru a deveni întreg. 5. Personaje istorice – oglinzi simbolice: • John Dee, Rudolf al II-lea, Kit Marlowe – toți sunt arhetipuri ale căutătorului, magului, trădătorului, reflectând dilemele interioare ale protagoniștilor.
Volumul III – The Book of Life, („Cartea Vieții”), Teme și simboluri: 1. Rubedo – împlinirea alchimică (roșul): • Ultimul stadiu al transformării alchimice. Diana și Matthew devin întregi, nu doar individual, ci ca uniune alchimică a contrariilor. • Rubedo e simbolul realizării finale – aurul spiritual. 2. Cartea Vieții – ADN-ul magic al creaturilor: • Manuscrisul se dovedește a fi făcut din piele de creaturi – o carte vie, literal. • Simbol al interconectivității și unității speciilor, și al faptului că adevărul nu e separat de corp, ci întrupat. 3. Nașterea gemenilor – împlinirea simbolică a uniunii: • Copiii Diana–Matthew sunt simbolul Noii Alchimii – o lume unde diferența nu e pericol, ci sursă de creație. • Ei sunt „copiii speranței”, arhetipuri ale începutului unei lumi noi. 4. Congregation-ul în colaps: • Ordinea veche, represivă, e pusă sub semnul întrebării. Simbol al trecerii de la autoritate rigidă la libertate individuală. 5. Memoria și identitatea reconfigurate: • Toate personajele se transformă prin recuperarea adevărului: genealogic, magic, emoțional. • Acceptarea trecutului e ceea ce face posibil viitorul.
Concluzie simbolică a trilogiei:
Trilogia urmărește o cale inițiatică în trei trepte: 1. Nigredo – moartea falsului sine (vol. I) 2. Albedo – curățirea și revelarea esenței (vol. II) 3. Rubedo – împlinirea și renașterea într-o formă nouă (vol. III)
Este o parabolă alchimică despre cunoaștere, iubire, moștenire și integrarea sinelui. Diana este căutătoarea, Matthew este gardianul cunoașterii, iar împreună aduc o lume în care diferența nu mai este blestem, ci promisiune.
Pentru ca nu puteam sa nu continui, iata-ma in fata volumului al doilea.
Suntem in Anglia anului 1591. Cartea incepe lin, poate prea lin pentru unii cititori, cu prezentarea locului si spatiului in care ajung, cu prezentarea personajelor, cu perceptia Dianei asupra personajelor si modalitatea in care ea invata sa se adapteze cat de repede posibil intr-o lume in care femeia aproape nu conta.
Ramane gravida, insa pierde copilul. Nu uita niciodata ca e venita acolo sa invete vraji si sa gaseasca manuscrisul Ashmole 782, toate astea ramanand in viata.
Cu adevarat, aventurile incep pe la pagina 500. Cand Ashmole 782 incape din nou pe mainile Dianei, de data aceasta fiind studiat cu un interes major din partea amandurora. Paginile lipsa erau niste picturi medievale (anluminuri) reprezentand un copac, arbur Dianae, cu fructe rosii si trunchi facut din trupuri chinuite, a doua era pasarea Phoenix (imaginea pe care i-o trimisera parintii ei) iar a treia o inclestare sau imbratisare de dragoni din care picura sange care dadea nastere unor siluete palide. Cartea mirosea in continuare a mucegai, insa nasul fin al lui Matthew descoperi adevaratul motiv: manuscrisul nu era facut din hartie, ci din resturi “umane”, piele pt pagini, oase pt clei pt lipirea frunzelor, par, sange amestecat in cerneala, de varcolaci, vrajitoare si demoni. Cartea mirosea a moarte. Textul nu se putea citi, literele isi schimbau locurile sau forma.
Pagini mai incolo ma umplu de patriotism, gasind neamul Draculestilor precizat a fi “cel mai important mit despre vampiri”, asa cum il vad oamenii, dar neam razbunator de vampiri, asa cum il vad restul vampirilor, mai ales pentru ca nu sunt de acord cu ideile celorlalti asupra Islamului si a otomanilor. Vlad Dracul era patriarhul clanului, insa una dintre progeniturile lui, Vlad Tepes, a fost singurul ticalos negru la suflet din clan. Se pare ca Baldwin, fratele lui Matthew, a fost cel care i-a smuls capul si l-a ingropat la 50 de km. de restul trupului.
Spre sfarsitul cartii Diana are parte de 3 vesti cu adevarat importante: se intalneste cu tatal ei, Em moare din cauze necunoscute (poate pentru ca ei au influentat schimbari din cauza calatoriei lor in timp mai mare de doua saptamani) si este iarasi gravida, cu gemeni. Se intorc cu toti la Sept Tours, in zilele noastre.
