Respir intre pagini
Un studiu absolut fantastic al narcoticelor culturii noastre, citit cu creionul in mana si cu pasaje intregi recitite cu voce tare catre intreaga familie.
Incepand cu dacii si pana astazi, subiectul a fost despicat in patru de Andrei Oisteanu atat de profesionist incat ti-ai fi dorit parca sa faci parte din echipa lui de studiu/cercetare.
Felicitari! Poate am sa cumpar intr-o zi si Moravuri si Naravuri. Mai vedem.
Am pornit citind cartea de la o parere negativa asupra cartii, oferita de fiica mea, Ioana, care a citit cartea in clasa a 7-a si nu a fost deloc incantata de ea.
Asa ca m-am chinuit sa gasesc in carte lucruri foarte dragute, sa i le pun in nas copilului. Insa dupa foarte putin timp am inteles ca nu i se potrivea cartea deloc.
Nu avea cum sa se regaseasca in fetita din carte niciodata, pentru ca nici nu a trait perioada comunista si pentru ca nici nu doreste sa cunoasca detalii despre perioadele trecute, fara sens pentru ea, intrucat trebuie sa ne concentram numai pe viitor. O astept sa mai creasca, sa se mai gandeasca.
Copila Ana, impreuna cu Dina, Doru si Matei, povestesc, de-a lungul intregii carti, experientele traite de ei dintr-o casa plina de adulti, toti luptand, mai mult sau mai putin, impotriva sistemului in care traiau. Amintirile sunt mult mai frumoase decat prezentul, adultii incearca sa ascunda adevaruri care ar putea face sistemul mai vigilent in ceea ce-i priveste pe ei si toti, impreuna, tind spre o fericire cateodata falsa, insa binevenita in universul casei lor.
Este o carte draguta.