Month: May 2025

Am inceput sa plang de la pagina 60. Acum nu o mai pot lasa din mana, trebuie sa aflu tot.

Razboiul din Siria vazut prin ochii unor copii si adolescenti fara parinti (care sunt fie morti fie in inchisori) nu este un razboi usor de citit. Salama, studenta la farmacie, ramane singura ruda a cumnatei ei gravida, Layla. Lucreaza zi de zi la spitalul din oras. Are mainile pline deja de cicatrici la numai 19 ani, si-a pierdut parintii si fratele si face operatii copiilor raniti carora spera sa le mai acorde o sansa la viata. Plange incredibil de mult, ridica apoi capul si merge mai departe, aduna trauma dupa trauma, incepe sa devina putin schizofrenica avand un prieten imaginar, Khawf, care o imboldeste mereu sa paraseasca Siria cat de repede, pe apa, pana in Italia (Siracuza) si apoi in Germania.

In sufism, khawf (frica) denota abtinerea nu numai de la tot ceea ce este interzis, ci si de la faptele de la care este recomandabil sa te abtii. In germana, insa, se traduce cu angst (hm…ce-or zice cunoscatorii de mezeluri? aia de i-au pus numele stiau? se gandeau la abatoare si mult sange?)

Nu are banii necesari drumului dar nici nu mai are nervii necesari supravietuirii constante in Siria, fara caldura, apa, mancare. Insa ar face orice pentru Layla, cea mai buna prietena a ei, acum cumnata, si bebelina ei, care se va numi tot Salama, ca si ea. Layla fiind singura supravietuitoare a razboiului dintre toate rudele ei, nu concepe viata SI fara ea.

Intr-una dintre zilele traumatizante de la spital il intalneste pe tanarul protestatar Kenan, pe a carui sora o salveaza de la moarte si al carui frate deja nu mai vorbeste deloc din cauza socului la care a fost supus o data cu moartea parintilor lor. In scurt timp realizeaza ca la nunta fratelui sau Hamza cu Layla, mama lui Kenan si mama ei decisesera deja ca ei doi sunt sortiti si urmau sa se intalneasca familiile lor pentru definitivarea planurilor. Insa acest lucru nu s-a mai intamplat niciodata, “viata care ar fi putut fi” nu a mai putut fi planificata.

Si romanul continua cu intamplari, mai degraba orori ale razboiului, care iti fac parul sa ti se ridice, continui

sa citesc sfasiata pana la finalul cartii. Desi pare sa se termine fericit, oare Salama a scapat intreaga din razboi? Ca Layla nu are cum sa ne mai confirme, murise cu mult inainte ca Salama sa se convinga ca e timpul sa o scoata din Siria…..

Recomand!

Carte recomandata de TikTok, am cumparat-o absolut impulsiv, ca era vopsita frumos pe pagini si am zis ca arata asa de bine ca trebuie sa fie a mea. Mi-a ajuns o carte cu pagini complet albe dar a meritat toata supararea.

O citesti dintr-o suflare, se potriveste foarte bine adolescentilor, este scrisa cu bun simt si tradusa frumos de prietena Mihaela Apetrei (nici nu stiam inainte sa cumpar cartea).

“August 1975. Patul Barbarei Van Laar e gol. Fiica proprietarilor unei tabere exclusiviste din muntii Adirondack a disparut fara urma. Este un caz alarmant, dar si mai tulburator este faptul ca nu e prima data cand un copil din familia Van Laar dispare in padurea plina de enigme si legende inspaimantatoare.

Oare este vreo legatura intre cele doua disparitii? Judyta, anchetatoarea care se ocupa de caz, descopera rapid ca nu e vorba doar despre o adolescenta ratacita in salbaticie, ci despre o istorie de familie pe care toti s-au straduit s-o ingroape. Pe masura ce investigatia scoate la lumina un trecut marcat de tragedii, devine clar ca padurea ascunde mai mult decat copaci seculari: ascunde vina, rusinea si un adevar care ar putea distruge o comunitate intreaga.”

Recomand, cu caldura!

Tolstoi spune despre Cehov ca nici el, nici Dostoievski, nici Turgheniev, nici Goncearov nu au putut scrie ca el, pentru ca Cehov e Puskin in proza.

Incep chiar cu nuvela “Doamna cu catelul”, o traire intensa de relatie in afara casniciei, la distanta, intre Anna Sergheevna si Dimitri Dimitrici. End of story. 30 de pagini.

“Salonul nr. 6” – aici am intalnit o tehnica literara des intalnita in romanele politiste, mai ales, rasturnarea intrigii sau rezultatul surpriza. Schimbare de destin. Trebuie sa recunosc ca m-a prins Cehov cu personajele lui mai putin intregi la cap din salonul nr. 6, aripa de nebuni a unui spital uitat de lume.

Dupa introducerea in curtea spitalului si prezentarea salonului cu pricina, Cehov incepe sa ne introduca personajele, unul cate unul, insa legati suntem din primele pagini de anxiosul Ivan. Dupa ce continuam firul epic, dam de doctorul Andrei, pe care nu-l apreciem, evident, pentru ca nu se apreciaza nici el. Si, usurel, ni-l fura pe Ivan din rolul personajului principal si se afunda el in rol, nelasandu-ne timp sa regretam prea mult. Si ni-l readuce in fata ca personaj secundar, sustinator infierbantat al declinului doctorului Andrei, care, cu sau fara voia sortii, este considerat “razna” si impins din bratele “prietenilor” direct in salonul nr. 6, unde in sfarsit intelege drama pacientilor si moare, a doua zi, de un avc. Buna treaba, Cehov!

“Zvapaiata” – povestea trista a Olgai, casatorita cu doctorul Dimov, amanta pictorului Reabovski, neinteleasa pana in ultima clipa a vietii sotului ei, care moare tanar de difterie. Si caruia ii promite ca se va uita la el de acum inainte ca la o icoana, cu smerenie si sfanta adoratie. Prea tarziu, Olga, prea tarziu.

“Calugarul negru” – Andrei, un schizofrenic in formare din cauza surmenajului excesiv, decide ca e vremea sa se retraga la mosie pentru o perioada de liniste, insa primeste invitatie de la Tania sa mearga pe mosia tatalui ei, lucru pe care il primeste. Horticultor inrait, tatal Taniei de fapt il convinge sa se insoare cu aceasta, din frica exagerata pe care o avea pentru a nu pierde toata munca investita in fata unui ginere care nu ar fi apreciat mosia la adevarata ei valoare. Insa, in acest timp, incep sa ii apara vedenii, cea mai pronuntata fiind aceea a calugarului negru, cu care filosofa de care ori ramanea singur. Tania il prinde de mai multe ori vorbind cu nimeni, si declara ca totul incepe sa devina prea ciudat, mai ales ca Andrei incepuse sa-l urasca chiar pe socrul sau, pe care pana atunci il stima.

Accepta un tratament, se despart insa si dupa doi ani de simtit bine, in timp ce era deja in alta relatie, lui Andrei ii reapare calugarul negru. Toata perioada in care calugarul negru nu a mai venit, Andrei nu s-a mai simtit geniu, nici frumos, tanar, fericit. Cand insa toate astea au revenit o data cu calugarul, Andrei a simtit cum ii tasneste din gura un val de sange si s-a stins, cu gandul la Tania, pentru ca al sau corp firav nu a mai putut face fata geniului.

“Casa cu mezanin” – nu prea importanta.

“Mujicii” – intamplarea care ne explica de ce intoarcerea taranului rus inapoi in sat nu mai este posibila, in mizeria si betia din care de-abia asteptase sa plece. Nikolai se intoarce impreuna cu familia, de la Moscova, in casa parinteasca, din lipsa banilor, si moare in alta mizerie, in singura camera in care traiau toti, intr-o saracie lucie.

“Acasa” – Vera revine in stepa copilariei ei, la mosie, unde mai traiau doar bunicul si matusa. Incepe curand sa o ia razna, in lipsa unei vieti pline, si, intr-un final, accepta propunerea matusii de a se casatori cu doctorul si ajunge mutata la uzina, unde acesta avea cateva actiuni. Completeaza cumva nuvela “Mujicii”, intarind ideea ca intoarcerea acasa nu este posibila.

“Agrisul” – poveste fratelui lui Ivan, Nikolai Ivanici, ajunge spre finalul vietii sa isi cumpere o mosie si reuseste sa traisca in “nobilime” ultimii lui ani. Mai conta? “Traiul dus in imbuibare si trandavie dezvolta in om ingamfarea cea mai nerusinata”.

“Omul in carapace” – In legatura de personaje cu Agrisul, Belikov, prietenul lui Ivan, e sfatuit sa se insoare. Freamatul alegerii il cuprinde brusc si ii intarzie decizia. Intr-o altercatie cu fratele Varenkai pierde si respectul acesteia. Apoi, peste o luna, moare.

“Arhiereul” – moare 🙂 si arhiereul….

“Logodnica” – descrierea framantarilor adolescentine despre maturitate si casatorie.

Si cam atat. O culegere foarte interesanta de proza a lui Cehov. Un scris frumos! Preferata mea, “Salonul nr. 6”.

O recomandare de la un utilizator barbat de TikTok. Sa nu ziceti ca pe aceasta aplicatie sunt numai prostioare. Ma asteptam la o carte misterioasa sau cu multa magie sau cu super-eroi si am primit in schimb o carte care m-a uimit. Felicitari de 100 de ori, Ana!

M-am regasit in cartea asta pe toate partile, din toate unghiurile, in toate personajele, cate putin. Rar asa ceva. A urcat atat de repede in top 10 carti de suflet incat nici acum nu cred ca s-a dus acolo atat de fulgerator.

Mai oamenilor, aceasta carte poate fi inclusa usor de tot in programa scolara de liceu. Este ATAT de importanta pentru toti. Orice pagina ai privi, orice paragraf ai alege, filoloaga din mine ar putea comenta pe respectiva fraza in pagini intregi. Este o viata de om in aproape fiecare paragraf. Este un manunchi de trairi personale, o alaturare de patanii individuale pe care habar nu aveai ca le stie si autoarea. Pentru ca de fapt tu erai unic si doar tu le pateai, pana la Ophanim.

“Fane”-le asta, popularul traitor al poporului nostru, este atat de natural si firesc in extra-inteligenta lui incat te da pe spate. Iar maica-sa, pai….e maica-sa. E mult mai “traita” decat el si, impreuna cu bunica, mult mai ALTFEL. Toate mamele din mine s-au activat la citirea crezului si parerilor mamelor astea doua (mama Mamimfera si bunica Mamana).

Initial am zis ca trebuie sa ma impresioneze ca Ophanim-Fane aude mai bine decat toata lumea, dar puterea asta a lui e doar cea pamanteasca. Acest roman mi-a intrat in sange. L-am citit imprumutat, dar n-am putut, l-am cumparat cu “cinspe” maini. Pe nerasuflate.

“Mamifera era tot la fereastra, in aceeasi pozitie, ca o statuie uitata intr-un atelier de sculptor, dupa ce a fugit ala in timpul unui cutremur. Pe fata ei se reflecta ce ii dadea caietul ala, o aproapedurere. Am inceput sa tremur, m-am lasat moale in fotoliu si am asteptat” – ce carti de parenting? Avem aici jumatate din “cei sapte ani de-acasa”.

“Mamifera face stanga-nprejur si iese valvartej, zburatacind usa, si spune apasat aici nu mai intram niciodata, atata timp cat vinde cucoana asta. Marfa e peste tot, oameni nu sunt” – abc-ul de customer care.

“…ca limba spurcata duce la o dragoste tainica si sfredelitoare, mereu descoperi ceva in celalalt daca stii sa-njuri pe aceeasi lungime de unda cu el, daca razi neplivit. Asa te legi intr-un fel unic de sufletul celuilalt si ramai mult mai mult timp si mult mai intens conectata cu el. Daca razi, nu daca plangi, plansul oboseste, epuizeaza, desface.” – tainele iubirilor nemuritoare. Daca razi neplivit, auzi 🙂

“Baiat, stie mama ce-i cu tine, simte, las-o-n amarul ei de Sorina, cine nu TE poate nu te merita, m-auzi? Ma doare ca te doare, Baiat” – start-up kit de dezamagiri in dragoste.

“Ophanim, un copil nu se naste, de fapt, niciodata. Mama simte nu doar cu sufletul, intelege nu doar cu mintea, le face pe astea si cu corpul pentru ca o mama te poarta in ea toata viata, Ophanim, daca e mama. Nicio mama nu-si naste copilul de tot, ca n-are cum, nu stie, […] Cand eu o sa mor, tu o sa descoperi unde anume iti tii sufletul” – biblia relatiilor mama copil, fantasticele trairi primordiale ale celei mai importante relatii din viata ta.

Si tot asa, tot asa, pana respiri greu, lesinat, obosit, implorand timp sa digeri tot ce vrea Ana sa spuna. Si incheie glorificand un subiect fierbinte aproape la nivel divin: “Mi-e dor sa existe nimicul, ca sa pot sa-mi trag si eu, din cand in cand, sufletul.”

Si eu. Sincer. si cred ca si tu.

Nu ca recomand, as face-o citire obligatorie. QED