Actiunea romanului semi-politist se petrece intr-o foarte frumoasa regiune din Franta. Sunt descrise mai multe crime si mai multe poduri blestemate, stranse in jurul unei mici comunitati din localitatea Saint- Cirq-Lapopie.
In satul cu pricina traieste o anume Agathe Leboeuf-Desvilliers preocupata de istoria podurilor istorice care chiar a scris o carte in care reface si istoricul Podului Diavolului, deci ne furnizeaza si date care-i explica numele, carte citita recent de doua persoane, dintre care una e insusi criminalul.
Toti ceilalti participanti la intriga sunt care de care mai draguti, ce-i drept, insa, din nou, stilul lui Radu Paraschivescu nu ma prinde. Nu stiu de ce. Desi recunosc ca mi-am notat cateva vorbe de duh de-ale lui, cum ar fi: “taranoii aia se cred domni, si cand colo, le canta greierii-n calcaie”. 🙂