Author: ancalaza

Testul de la sfarsit nu a fost foarte bun pentru adolescenta mea. Iar cartea in sine pentru mine putea fi scrisa mai bine, in sensul ca mi-as fi dorit ca fiecare limbaj de iubire sa fie prezentat intr-un context de tipologie de caracter sau cumva inramat in niste caracteristici care m-ar fi ajutat mult mai repede sa descopar in care dintre limbajele de iubire se incadreaza.

Dar in rest, o carte foarte buna de ghidaj pentru parintii de adolescenti.

Recomand.

O carte cu o idee frumoasa. Mentinerea deschisa a unei librarii in mijlocul unui razboi care tine de nu se stie cand pana nu se stie cand, in fasia Gaza.

Initial, romanul pare a fi despre un jurnalist si o poza intr-o zi relativ calma, fara focuri de arma. Insa este despre librarul Nabil si viata lui. Nu am citit in general multe carti despre Palestina, dar aceasta cumva m-a facut sa empatizez foarte mult. E scrisa exact cu cata durere trebuie, cu cata fericire trebuie, cu cata frica si multumire trebuie. Nu a cazut in capcana victimelor ridicate in slavi, nici in capcana eroilor curajosi.

E doar viata. Umila, inaintand pe unde poate.

E o carte pentru iubitorii de literatura. Si mai ales pentru iubitorii de CARTI.

Recomand!

Dr. Yann Rougier si Marie Borrel sunt doi autori cunoscuti in domeniul sanatatii holistice, nutritiei si starii de bine, faimosi pentru colaborarile lor in redactarea unor ghiduri practice de medicina integrativa.

Dr. Yann Rougier este medic specialist in neurobiologie si nutritie, iar Marie Borrel este jurnalista specializata in domeniul sanatatii.

Cartea este foarte usor de citit, sfaturile par de importanta mica insa, daca ai studiat suficient, sunt aur pentru orice pacient autoimun sau pentru oricine sufera de inflamatii.

Recomand. Are la final si niste tabele interesante.

Nu m-a prins. Batranul Theo ajunge sa se mute in satul Golden si in cafeneaua satului vede 92 de portrete in creion pe care le cumpara rand pe rand si le face cadou chiar celor desenati in portrete. Leaga cu fiecare prietenii scurte si povestesc despre viata la intalnirile propuse pentru inmanarea portretului.

Nu cine stie ce. Nu am reusit sa termin cartea.

Nu am avut asteptari prea mari de la carte, dar nu pot sa spun ca nu mi-a placut. O carte usoara cu multe rasturnari de situatie care te tine in suspans. Nu i-as zice chiar thriller, totusi.

Doi oameni “empatici” ajuta oamenii batrani fara rude astfel incat sa ramana ei si mai ajutati la final 🙂

Recomand.

Mai…nu prea a fost pentru mine. A inceput binisor, frumusel, insa m-am pierdut pe parcurs, m-am plictisit.

Veteranii Archie si Samad au fost chiar daguti, insa casatoriile cu mult mai tinerele lor sotii mi-a lasat un gust acru si mi-am pierdut interesul. Apar bebelusi in ambele familii, credinta islamica sufera pe ici pe colo si directia in care se dezvolta romanul, catre vietile mature ale bebelusilor, cu care nu am rezonat nicicum, nu a fost cea la care ma asteptam.

Inteleg ca a prins foarte mult la etnici, mai ales la cei priponiti in UK.

Nu prea recomand.

“Intre viata si moarte se afla o biblioteca” – visul meu!

O carte despre “cum ar fi fost daca?”. Nora Seed, in momentul în care se afla in prag de sinucidere, ajunge intr-un loc misterios si fermecator cunoscut sub numele de Biblioteca de la miezul noptii. Biblioteca, ireala, are un număr infinit de carti, fiecare reprezentand o versiune diferita a vietii ei, bazata pe alegerile pe care le-ar fi putut face. Dialogul cu bibliotecare conduce spre cunoasterea de sine.

Este despre regret? Poate. Despre destin? Nu se stie. Dar cu siguranta este despre noi si despre nevoia gresita de a crede ca iarba este mai verde peste gard.

Probleme cu mancarea? Poate, dar nu mancarea este de vina. Ci abandonarea, lipsa increderii, lipsa dragostei, abuzul sexual, fizic, furia neexprimata, ranchiuna, protejarea de riscul de a nu fi din nou ranit.

Compulsia, disperarea la nivel emotional, facuta pentru a supravietui. Mancarea, felul de a fi iubit. Atunci cand incepi sa te bazezi pe tine si numai pe tine pentru supravietuire, incepi sa mananci intr-una. Dragostea si compulsia nu pot co-exista – dragostea e conexiune, compulsia e izolare.

Incercam sa ne protejam de trecut dar nu traim prezentul. Atunci cand mancam, exprimam in noi relatia parinte-copil.

O carte grea: “nu e vina noastra pentru ce ni s-a intamplat cand eram copii, dar suntem raspunzatori de ceea ce facem cu suferinta noastra ca adulti. La un moment dat in viata, trebuie sa incetam trebuie sa incetam sa mai fim copilasul neglijat al cuiva”.

O carte care ofera o perspectiva noua asupra emotiilor, in sensul in care nu sunt doar prezentate ca atare, ci permite o experimentare, o deblocare a lor. Ne invata cum sa ne transformam interior, mai ales prin meditatie, in aceasta viata trepidanta in care traim cu totii.

Aproape o distopie. Sau poate doar o carte trista despre cum vor muri oamenii in viitor, dupa ce sunt sunati cu max. 24h inainte, sa se pregateasca. Si despre cum comerciantii vin in intampinarea nevoilor acestei ultime zile pe pamant.

Doi baieti de 17 si 18 ani sunt legati printr-o aplicatie in aceasta ultima zi a lor si razbesc cat pot de demn prin ultimele ore care le-au ramas.

“Si daca tocmai pentru ca nu ne mai punem intrebari ajungem sa murim?” , “Nu e un monstru. Monstrii nu vin acasa la oameni sa ii ajuta sa traiasca; te prind sub pat si te mananca de viu”, “De unde stii cand e dragostea dragoste?”, “Te-as fi iubit daca as mai fi avut timp”, “Lumea nu poate fi impotriva noastra pentru ca lumea ne-a adus impreuna”.

Daca dau la o parte (iarasi!) homosexualitatea si faptul ca e o carte Young Adult, mi-a placut mult. Recomand.