Doina Rusti este una dintre scriitoarele mele preferate, dar trebuie sa recunosc ca pe mine nu m-a prins romanul Ferenike. Este un roman autobiografic, o rememorare a unor intamplari din copilarie. Personajele vin navalnic peste tine, nu am reusit sa le etichetez suficient de repede sau suficient de bine.
Tatal ei, Cornel, este figura centrala a romanului si moartea lui parca ii opreste viata eroinei noastre. Satul Comosteni de pe Valea Jiului anilor `60 ii tine pe toti la un loc si ii ajuta sa supravietuiasca onorabil comunismului.
Eroina noastra isi aminteste mai degraba intamplarile triste decat cele frumoase.
Recunosc, nu am fost prinsa de firul povestii.