Dupa tetralogia napolitana “Prietena mea geniala” care mi-a placut mult, am zis ca autoarea merita sa mai incerc inca o carte de-ale ei, poate descopar vreun alt giuvaier.
Insa nu a fost asa. Cartea nu cred ca merita mai mult de nota 7. Seamana atat de mult cu tetralogia incat eu, daca as fi fost ea si as fi citit-o la final, o bagam intr-un sertar si o uitam acolo. Inclusiv numele personajelor seamana, aceeasi plaja plina de intamplari, aceleasi personaje lipsite de cultura etc.
Este povestea Ledei, o profesoara de engleza divortata, cu fetele deja mari, intr-o calatorie de redescoperire. Insa nu redescopera nimic, se lupta doar sa treaca peste trecutul ei.
Nu recomand.