Cand eram studenta am cunoscut unul dintre prietenii mei care, la acel moment, mi-a spus: cea mai frumoasa carte de pe pamant este ea, Un veac de singuratate. Am imprumutat atunci cartea de la el, dar nu am reusit sa citesc prea mult. Aveam multe cursuri, lucram deja cu jumatate de norma si mi s-a parut ca nu ma prinde povestea.
Astazi, am imprumutat-o de la biblioteca, din nou, in speranta ca, dupa atatia ani, o sa o vad cu alti ochi.
Realism magic. “Lucrurile au si ele viata, totul este sa le trezesti sufletul”, zicea tiganul Melchiade. Si mai zicea el ceva interesant in 1967: “Stiinta a desfiintat departarile. Peste putina vreme, omul va putea vedea ceea ce se petrece in orice loc de pe pamant, fara sa iasa macar din casa”. Sa fii fost oare Marquez un vizionar al world wide web, inventat 22 de ani mai tarziu? 🙂
Jose Arcadio Buendia era un intreprinzator. El fusese cel care crease satul in care stateau si pe care il administra cu cea mai mare placere, pana in ziua in care s-a decis sa plece intr-o aventura nebuneasca, absorbit de speculatii himerice. S-a intors repede si a inceput sa-si puna pe picioare familia.
Mi-a fost greu sa citesc cartea fara sa am un arbore genealogic al familiei Buendia langa mine. Mi-a facut-o Gabito :). Sunt multi, cu multe increngaturi. Aproape o hiperbola. O familie care foloseste aceleasi nume, taman pentru a crea confuzie. Avem multi Jose Arcadio si multi Aureliano. Poate pentru a-i transforma in vreun tipar? Poate pentru ca de fapt nici nu conteaza despre cine povesteste?
Se intampla ciudatenii in carte? Da. Rebeca mananca pamant, oamenii sufera de insomnie si uita cuvintele elementare, preotul leviteaza mancand ciocolata, fantome.
Cartea e mai prezenta decat am crezut initial. Nu zice de #metoo, dar Marquez a refuzat in repetate randuri sa accepte un film dupa ea, ducandu-l de nas chiar pe Harvey Weinstein, desi propunerea lui nu suna rau: hai sa filmam toata cartea si sa lansam doar cate un capitol, de maxim 2 minute, in fiecare an, timp de 100 de ani”.
Marquez insista ca e cazul sa continuam sa il asociem pe Jose Arcadio cu bunicul nostru, nu cu Robert Redford sau mai stiu eu ce alt actor. Si mai zice ca literatura e literatura iar cinematografia cinematografie. Filmele sunt limitate, cartile nu.
Blablabla, citesc, citesc, citesc. Ajung intr-un final la ultimul fragment: “Babilonia va fi terminat […] tot ce vedea scris acolo era dintotdeauna si avea sa ramana pe vecie de nerepetat, caci semintiilor osandite la un veac de singuratate nu le era data o a doua sansa pe pamant.”
Exact asta a si fost. O babilonie de un realism magic.