E prima carte a lui Khaled la care ma plictisesc. Am tras de ultimele capitole, le-am citit sarite, pe diagonala si oricum nu ar fi trebuit sa citesc. Poate din cauza ca este o poveste spusa de-a lungul mai multor generatii si din mai multe puncte de vedere, asa ca te cam pierzi intre ele. Sau poate ca e si asta la fel de trista ca celelalte, si incepi sa obosesti.
O fetita saraca lipita pamantului lasata de tatal ei sa traiasca intr-o familie bogata, un frate care sufera ca un caine dupa ea, o a doua sotie care se bucura ca a mai scapat de o gura de hranit, o sora care ramane paraplegica din cauza surorii ei, mai urata si mai putin inteligenta decat ea, un sot homosexual care ramane parasit cand se imbolnaveste, un sofer care traieste cea mai frumoasa si platonica poveste de dragoste cu angajatorul lui si tot asa, un talmes balmes de drame si traume impletite la nivel de subconstient, probabil, intre toate personajele cartii.
N-as spune neaparat ca o recomand, insa nu as spune nici ca e o carte rea. Merita incercata, cu siguranta!