Imi place Knut Hamsun, nu zic nu. Benoni este un roman al singuratatii, tristetii, dezamagirii, dorintei de a avea statut pentru a fi acceptat.
Singura dorinta a pescarului/postas Benoni este sa se imbogateasca, sa-si poata gasi o sotie pe masura si sa poata fi acceptat pe o scara sociala la care accede cu toata fiinta lui.
Benoni traieste o existenta importanta in satul sau, insa pare a nu fi vazut/inteles, orice ar face. Reactiile lui insa sunt calme si stapanite, continuandu-si planurile initiale cu hotarare.
“Singura iubire valabila este cea furata. In clipa in care iubirea devine permisa, ea devine porcoasa. Si in clipa aceea, ea devine rutina: dar asta inseamna ca in aceeasi clipa a incetat sa mai existe.”- nu stiu daca vorbele sotului Rosei iubirea vietii lui Benoni, sunt adevarate pentru marea majoritate, insa adevarul lui a facut-o sa inteleaga ca si-a ales prost sotia.
Probabil, in urmarea acestui roman, “Rosa”, ea isi regandeste intreaga viata amoroasa si se reintoarce la fostul pescar, azi om important si bogat, cu bani castigati mai ales dupa vanzarea unor stanci cu minereu de argint in subsol.
Recomand!