Cartea asta m-a surprins placut. In primul rand, nu am invatat la scoala si nu am citit pana acum nicio informatie legata de ce a trebuit sa suporte Grecia in al doilea razboi mondial, si nici nu stiam ca imediat dupa au avut Razboi Civil.
Toata naratiunea s-a invartit in aceasta zona istorica. Frumos scris, m-a tinut lipita de carte ore intregi.
4 copii, 2 fete 2 baieti, raman fara casa dupa ce aceasta se prabuseste, si fara parinti (dupa ce tatal, marinar, uita de ei iar mama ramane afectata serios psihic dupa prabusirea casei si este internata intr-un ospiciu). Preluati de bunica de tata, singura lor bunica, de altfel, cresc ajungand sa aiba pareri politice diferite, si certuri continue in contradictoriu. Convingerile politice ii fac sa adere la tabere diferite, deci sa traisca acele zile aspre de razboi intr-o frica continua, intr-o saracie lucie.
Cum cresc copiii astia este ceva frumos povestit. Niciunul nu este infranat in niciun fel, sunt lasati sa se dezvolte in ritmul propriu, in ideile proprii, in idealismul fiecaruia. Bunica se implica cu trup si sulfet in cresterea lor, si ii iubeste ca pe ochii din cap.
Personajul principal este Themis, cea mai mica dintre cei 4, si, de altfel, cea mai empatica fata de toata familia toata viata ei. Fuge de acasa sa adere unei tabere de comunisti, unde ataca sate pentru hrana si arme, si pentru a lua prizonieri copii si femei pe care sa ii transforme, la randul lor, in comunisti. Apoi este arestata, trece prin mai multe inchisori, tabere de “dezvatare a ideologiilor gresite sustinute prin fapte si vorbe”. In timpul in care muncea zilnic intr-una dintre aceste tabere, realizeaza ca este gravida. Cu unul dintre liderii comunisti. Si se imprieteneste la catarama cu o alta prizoniera, care nascuse de cateva luni copilul aceluiasi barbat. Prietena moare, ea paraseste tabara si il cauta pe copil ani buni, ca sa-si tina promisiunea de a-l creste frate cu al ei.
Se marita, mai face inca 3 copii si ajunge sa retraiasca aceleasi momente de panica, spre batranete, din cauza acelorasi cauze ale regimului politic. Ororile continua, si romanul se termina cu vorbele lui Themis: “Cei se sunt iubiti, nu vor muri niciodata!” – desi trupurile lor zac ascunse sub urmarile unui razboi nemilos.