
“A fi imigrant inseamna a pierde, iar primul lucru care m-a parasit a fost numele. – Miguel Gane”
M-am simtit mandra sa aflu ca exista aceasta carte scrisa de un roman plecat in Spania cand era mic. Si foarte curioasa sa-i citesc povestea. Dupa primele pagini, am fost usor debusolata de scrisul pueril al lui Miguel, insa citind ulterior parerea unora mult mai specialisti ca mine aflu ca interpretarea a fost “adultul dispare sa ii dea cuvantul unui copil de 9 ani”. Ok. Daca ziceti. O sa ma conving la urmatoarea carte, daca va mai fi vreuna.
Aproape am plans, sincer. O poveste trista si foarte trista. Dar e mai degraba despre noi, romanii, despre ea, Romania. De-abia dupa jumatatea cartii ajunge in Spania si doar de atunci incolo povestea incepe usor sa se mai lumineze.
Recomand din toata inima. E un om bland care scrie cum simte. De apreciat!
