De mai multe ori mi-a picat in mana acest roman, insa de tot atatea ori l-am pus deoparte. Nu mi se parea ca ar reusi sa ma prinda, niciun moment.
Insa m-am hotarat in sfarsit sa incep cartea si nu reusesc sa imi iau mintea de la ea. Daca am 5 min libere, o deschid repede sa vad ce mai face eroina mea mica, Scout. M-am indragostit de ea repejor, pentru ca e justitiara si se zbate pentru orice nedreptate i se face ei sau oricui altcuiva.
Atticus, tatal ei avocat, este numit din oficiu sa apere un negru, pe Tom Robinson, acuzat ca a violat o alba. Declara din start ca nu va castiga procesul, ba mai mult, cu siguranta ii va provoca schimbari majore in plan personal. Copiii incep sa simta aceste schimbari aproape imediat, cand oamenii de pe strada incep sa-i injure, fie pe ei fie pe tatal lor, pentru ca apara cioroii. Atticus le interzice sa reactioneze, tocmai sa fie sigur ca raman protejati.
Legatura cu titlul se face cand Jem si Scout primesc, de Craciun, pusti cu aer comprimat iar Atticus ii roaga sa impuste doar cutii de conserva. In cazul exceptional in care nu se pot abtine si vor sa traga in pasari, sa traga in gaite albastre, niciodata in vreo pasare cantatoare, ca e pacat.
Restul romanului e un carusel impartit intre viata de familie si cea de birou a lui Atticus, o prezentare excelenta a copilariei celor doi si o bucatica de istorie pentru cei care citesc printre randuri despre vinovatia negrului, despre Hitler si modalitatea in care societatea acelei vremi percepea schimbarea si noutatea.
A intrat, cu siguranta, in al meu top 10.