Scriitorul insusi spune ca e un roman picaresc. Spre rusinea mea, nu am auzit niciodata de acest termen asa ca l-am cautat pe wiki: “Romanul picaresc este un gen literar, o formă timpurie de roman, de obicei narat la persoana I, care prezintă întâmplările unui aventurier din clasele sociale de jos. În efortul său de a supraviețui, eroul călătorește din loc în loc și intră în contact cu diverse categorii sociale.”
Este intr-adevar asa dar, in afara de asta, e un roman “in valuri”, nu apuci sa te obisnuiesti cu personajul principal ca ii cedeaza locul unui personaj secundar, care devine principal pentru un capitol sau doua. Povestea de baza este a unui copil/adolescent/adult provenit dintr-o familie destramata, tata romanca mama camerunez, de pe vremea comunismului romanesc. Si de aici furtuna 🙂 te trage stanga, apoi dreapta, iti da cu soarele in fata, apoi te baga intr-o pestera, vorbeste urat, apoi devine literat si te ia si te intoarce si te ameteste pana iti vine sa inchizi cartea si sa te intrebi unde naiba ramasesei ieri, ca azi nu mai esti acolo, desi aveai semnul de carte pus.
Well…poate.