Category: Citit

Nu am inteles nimic din aceasta carte, desi am citit-o pana la ultima pagina. Actiunile si personajele se intrepatrund si, intr-un final, nu se intampla nimic.

Ma plictiseam si incercam sa gasesc un film sau o emisiune la televizor. Si am ajuns pe HBO, unde un film in italiana (ador filmele in orice altceva decat engleza, mereu ma opresc la ele) isi facea de cap. Iar povestea se intampla demult, asa ca mi-a placut si am tot urmarit episoade din el.

Cand am vazut cartea, apai…ce-mi doream mai mult? Am inceput sa citesc volumul 1 si astept acum sa-mi vina si restul volumelor, ca ma impac cu gandul ca voi citi intai cartea si apoi voi vedea filmul (cel putin incepand cu volumul 2).

Cartea vorbeste despre o prietenie dintre 2 fete absolut minunate, diferite si atat de contrastante incat raman legate pe viata. Scrisul este frumos, cald si clar, te tine legat de subiect si traiesti impreuna cu fetele in 1950, in mahalalele unui Napoli saracacios. Alaturi de Elena si Lila, sufar transformari majore pe indelete.

Cartea balanseaza intre 1956 si 2017, 61 de ani de secrete ingropate cat mai adanc posibil.

In 1956 Ivy Jenkins ramane insarcinata si este trimisa, de propria familie, in dizgratie la St Margaret, un fel de camin pentru mamele necasatorite, urmand a fi obligata sa isi dea copilul in adoptie unei familii despre care nu va stii nimic.
In 2017, Samantha Harper, jurnalista a carei cariera se afla in impas, citeste o scrisoare de la o mama tanara, care implora sa fie salvata de la St Margaret, inainte de a fi prea tarziu.

Intamplarile se deruleaza atat de repede si atat de imbarligat, incat am stat cu cartea in mana chiar si cand imi preparam un ceai. Imi doream sa nu se termine, dar totusi sa aflu. Muream de nervi cand femeile gravide isi povesteau rutina lor de la St Margaret si imi doream sa fiu acolo cu ele sa le fac dreptate.

Desi initial nu credeam ca ma va prinde cartea, a facut-o. O recomand, o carte usoara, de concediu, avion, drum, ceai si fulgi de nea.

Am ocolit cartea asta cat de mult am putut, mai ales dupa citirea Coranului, care oricum mi-a lasat un gust amar.

Continua sa fie peste puterea mea de intelegere aproape orice se intampla in aceste zone de continuu razboi, crime, pedepse si razbunari. Mi se face pielea de gaina cand aud cum sunt tratate femeile in unele parti ale globului. Si intotdeauna cartile sunt scrise cu: “nu la noi, dar in alte familii femeile sunt batute zi de zi si apoi puse sa gateasca si sa etc etc”…

Malala este un caz si mai dificil. Este un copil, o fata copil chiar, care este impuscata in cap de la distanta mica de catre talibani doar pentru ca a avut curajul sa sustina public dreptul la educatie pentru fete.

Cartea e amara. Asa cum banuiam de la inceput.

A venit toamna si, probabil, ma retrag si eu la casa mea, unde e cald si bine si, din cand in cand, ma intorc la traditiile noastre, vechi si dragi. In acest sens, cumpar numarul de septembrie al revistei Historia si primesc aceasta carte despre viata Mariei Tanase, diva din mahalaua Caramidarilor, scrisa de Gaby Michailescu, impresarul si prietenul ei apropiat.

Cartea a fost o surpriza. Am regasit in ea Bucurestiul de alta-data, tara noastra de acum aproape 100 de ani cand inca aveai pleosnite in paturile de la hotel. Desi nu este scrisa cronologic, nu deranjeaza. Maria este prezentata ca o doinitoare extraordinara, vesela, empatica, mereu dispusa sa ajute pe oricine cu orice pret.

Aflam despre oribilitatile facute de rusi in timpul razboiului, despre inchisorile comuniste reci si goale, despre interventiile securitatii in orice lucru care placea si care aducea faima. Au considerat-o chiar spion american si au incercat sa-l convinga pe Gaby sa o toarne lor, de cate ori putea.

S-a casatorit cu Clery Sachelarie, si el suficient de bogat, insa lenes nevoie mare, pe care l-a ingrijit toata viata. Dezgustul fata de orice barbat care aparea in viata ei ma face sa inteleg ceea ce pana la urma Gaby insusi recunoaste: o iubea. Cu toata fiinta lui!

CItesc mai departe, iubesc Bucurestiul vechi si viata de atunci, mi se pare atat de frumoasa fata de a noastra, cand totul se intampla atat de repede incat nu mai ai timp nici sa mirosi florile pe care le primesti cadou.

Intamplari peste intamplari din viata Mariei mi se deruleaza prin fata ochilor, alti artisti care si-au impletit drumul cu ea sunt si ei prezentati, totusi…cartea mi se pare despre el, despre Gaby. Cum el a facut, cum el a gandit, cum el a lasat, cum el a sprijinit….

Totusi, cartea este scrisa frumos. Maria a fost pasarea maiastra a cantecului romanesc, cu un suflet mare de tot si cu o priza la public cum rar au mai avut alti cantareti romani pana astazi!

Am imprumutat repede de la o colega si volumul 4 si l-am devorat. Jacob este pe cale sa ajunga la o sanatoriu de boli mintale insa exact in momentul in care trebuia sa plece impreuna cu familia catre locul minunat in care urma sa fie inchis pentru o perioada lunga de timp, apar prietenii lui deosebiti la el acasa. Incepe o saga a buclelor si a modei si a obiceiurilor si mancarurilor din diverse zone ale globului si diverse timpuri pana azi, impanata cu amintiri despre bunicul si afinitati extra-senzoriale care te poarta usor usor catre final. Nu e cel mai reusit volum, dar tot dragut a fost!

Continui seria cu volumul 3, in care Jacob isi intelege in sfarsit rolul “deosebit”. Devine din ce in ce mai puternic in fata sufletelor pustii si ale strigoilor, sarind dintr-o bucla intr-alta. Londra, Pogonul dracului, o mahala uitata de lume a Angliei victoriene. devine noua scena a cartii, unde se decide soarta deosebitilor. Se termina cand Jacob ajunge in sfarsit acasa, unde, cred eu ca ar fi fost cazul sa se termine cartea. Dar nu, a aparut volumul 4 si, se pare, este in curs de aparitie volumul 5.

Mi-a placut mult cartea. A fost linistita, de parca timpul statea in loc si eu ma puteam bucura de ea. Sau poate am perceput-o asa pentru ca am citit-o in avion? Nu mai conteaza, important e ca mi-a placut.

Este o carte usoara, pentru drum. Despre o femeie deceptionata in dragoste care isi gaseste in sfarsit linistea in bratele unui alt barbat, dupa ce afla ca al ei sot a luat-o in casatorie numai pentru ca pierduse un pariu. In timp de razboi, sa reusesti sa ai puterea de a trai o poveste de dragoste sincera, printre atacuri aeriene si abuzuri administrative, mi se pare minunat.

Recomand 🙂

A fost o carte citita dintr-o maxima curiozitate. Albinele pentru mine sunt atat de complexe incat probabil oricat ai citi despre ele, nu apuci sa stii nici jumatate.

Romanul a fost foarte mediatizat vara aceasta si, poate de aceea, am avut asteptari mult prea mari de la el. Ii dau un 6 spre 7. Ideea de la care pleaca este frumoasa, romanul e scris in 3 dimensiuni temporale: Anglia 1852, SUA 2007 si China 2098. Initial, am crezut ca voi citi un SF: “fiecare floare trebuia polenizata cu micuta pensula din pene de gaina, de la gaini crescute tocmai in acest scop […] asemenea unor pasari mult prea mari, ne balansam pe cate o creanga fiecare […] ni se scadea salariul daca foloseam mult prea repede polenul din cutie”. Tao, China, George, SUA si William, Anglia, sunt legati intre ei, mai mult sau mai putin, de albine.

Am asteptat toata cartea ca aceasta legatura intre ei, intr-un final, sa fie wow. Dar n-a fost. Ce a dainuit de-a lungul generatiilor de la Wiliam la Tao a fost doar un roman, Apicultorul Orb. Ok….

William se chinuie sa construiasca un nou tip de stup (sa renunte la cel din paie), George ingrijeste albine si Tao polenizeaza pomi fructiferi, dupa disparitia albinelor in 1980, din cauza stropirii intensive a copacilor.

Luate separat, capitolele nu sunt deloc rele. Dar, cu tot respectul, superficiale. Desi autoarea e norvegiana, carte e putin…americaneasca.

Foarte buna cartea. O forfota continua si un amalgam de sentimente il invadeaza pe Puiu Faranga zi de zi incat obosesti si tu alaturi de el.

Era singurul dintre ai lui responsabil sa “improspateze” sangele neamului sau, ai carui membri se imbolnavesc din ce in ce mai des, din cauza sangelui albastru. De aceea, incepe sa umble din sat in sat sa caute o domnisoara potrivita pentru copiii lui. In drum spre un sat din Arges, se opreste impreuna cu soferul si tatal lui in Varzari, sa traga la carciuma pentru un pahar si un blid de mancare. Carciumarul i-a indrumat in curtea din spate sa-si clateasca ochii cu Ciuleandra, o hora in care fetele si flacaii isi rupeau opincile, distrandu-se.

Initial, Puiu nu observase vreo domnisoara care sa-i placa, dar nebunia jocului nu il lasa deloc indiferent. Ba din contra. Ii navali in sange ca o boala grea. De care nu mai scapa pana la sfarsitul vietii.

Ceru voie tatalui sa-l lase incerce si el, apoi se prinse in joc alaturi de ceilalti tineri. Asa o intalni pe Madalina.

Impotriva vointei ei, Madalina se redenumeste Madelaine, se scoleste in Elvetia, invata bunele maniere si, mai ales, limba franceza. Madalina devine un obiect, un proiect al rudelor lui Puiu, o plastilina modelabila intr-o viitoare sotie aproape perfecta.

Desi are 13-14 ani, Madalina isi paraseste satul natal pentru indeplinirea nevoilor boieresti. La 18, se casatoreste cu Puiu. La 22, moare de mana aceluiasi Puiu.

Lui Puiu nu i-a pasat niciodata de ea. Pentru Puiu, femeia nu este o persoana, ci o modalitate de a-si satisface o nevoie. Pentru Puiu, femeile sunt doar momente in viata. Nu il intereseaza loialitatea lui dar este in schimb gelos pe orice alt barbat ii priveste sotia.

Intr-o asemenea criza de gelozie inchipuita, o omoara sugrumand-o pe cea care, fetiscana fiind, si-a parasit lumea pentru el.

Policarp Faranga, tatal sau, e cel care continua sa-l protejeze excesiv pe Puiu, incercand sa-l scape de puscarie, internandu-l intr-un sanatoriu unde un anumit doctor ar fi trebuit sa-i scrie un raport favorabil unei boli psihice.

Si, de aici, incepe de fapt cartea. Talentul incontestabil al lui Rebreanu de a prezenta, prin simple cuvinte, intregul proces prin care trece Puiu in zilele in care sotia sa zacea pe un catafalc asteptand sa fie inmormantata, si dupa, sunt atat de natural scrise incat trec pe langa tine simtaminte puternice, pentru care te intorci din drum la randul dinainte.

Doctorul este insa fostul iubit si promisul Madalinei, acest statut neajutandu-l prea mult pe Puiu in drumul lui catre nebunie.

Frumos, complex, trist si atat de valoros, romanul lui Rebreanu a castigat un loc de cinste in topul cartilor mele preferate.

Nu, sper sa nu joc Ciuleandra in mijlocului camerei mele dintr-un sanatoriu, dar sper sa nu uit cartea asta niciodata.