Category: Citit

Mai, n-as fi zis. Adica, am cumparat cartea de la un targ de carte absolut la intamplare, si am inceput sa o citesc avand asteptarile foarte jos.

Insa m-a uimit, sincer, pentru ca m-a tinut acolo legata de nenea asta, doctorul din vreme de razboi, si de trairile lui.

Il face fericit pe tatal sau numai pentru foarte putin timp, sperand ca in sfarsit fiul lui ajunge pe campul de lupta, pe front, si se va intoarce erou. Insa nu, Lucius nu are asemenea pasiuni. El vrea sa fie doctor si cu asta basta, deci va pleca pe front ajutand soldatii sa se refaca dupa batalii.

Lemnowice este satul in care ajunge, intr-o biserica transformata intr-un spital de campanie, unde, impreuna cu o calugarita, incearca sa puna totul pe picioare. Nu are curajul sa ii spuna ca de fapt el inca nu este doctor, ca ar fi vrut numai sa devina si frontul i se paruse o idee buna sa arda niste etape in drumul lui catre culmi.

Invata tot ce poate de la Margarete, cum sa amputeze picioare, cum sa curete rani, cum sa ii ajute sa mearga sau sa manance, totul sub masca “sunt inca timorat, frontul nu ma face sa ma simt relaxat”. Devine un medic din ce in ce mai bun alaturi de ea, dar ramane impresionat doar de bolile psihice ale soldatilor, acolo isi da cel mai tare interesul, incearca experimente de combinatii de pastile ca sa ii poata ajuta si se intreaba mereu ce alte surprize ii poate aduce creierul uman.

Pana intr-o zi cand ramane oripilat de ofiterii care trec prin spitalele de campanie sa-si recupereze soldatii, fortandu-i sa puna pe ei uniforma si sa plece din nou pe front, desi sunt vizibil inca nerefacuti dupa ranile suferite. Atunci intelege ca nu se poate opune sistemului in derulare, ba mai mult, trebuie sa se alinieze lui. Experienta incepe sa devina sumbra insa, alaturi de Margarete, totul este mult mai usor.

Ea insa decida sa se ridice impotriva ofiterilor si joaca o sceneta care sa ii indeparteze de spital fara sa mai intre in el, insa experienta o lasa cu cicatrici adanci pe fata, langa ochi. Cere sa fie cusuta imediat, desi stie ca se poate infecta foarte usor, numai ca sa poata sa aiba grija de pacienti. Lucius o coase, insa Margarete sufera trei zile de temperatura foarte inalta, si acesta este momentul in care Lucius se indragosteste de ea. Incep o relatie ascunsa de care se bucura cat pot ei, insa atunci cand Lucius se hotaraste sa o ceara in casatorie, ea dispare din spital.

Incepe o cautare asiduua a ei, care il impinge pe Lucius in mijlocul unei batalii, de unde nu mai apuca sa se intoarca la spitalul sau, si este repartizat la un spital – tren, unde este avansat in grad si platit mult mai bine, la cateva zeci de kilometri de Lemnowice .

Urmeaza alte cateva intamplari, mai dragute sau mai putin dragute, dar pot spune ca este o carte care m-a relaxat si pe care am decis sa o pastrez in biblioteca.

O carticica interesanta despre cum roboteii or sa ne invadeze planeta si or sa ne fure locurile de munca si cum noi o sa avem timp pentru alte lucruri cum ar fi sa pictam si sa desenam si sa cantam si o sa fim niste mega artisti ocupati in principal de lucruri pe care roboteii nu or sa le poata face niciodata si cum nu o sa mai fie coada la posta si nici macar o tanti care sa ne supere acolo.

Atat.

Nu aveti cum sa intelegeti cum mi-a picat in mana, absolut intamplator, acest rechizitoriu, de 416 pagini, care mi-a nenorocit un weekend intreg.

Nu prea poti sa treci peste ororile facute de omul asta din Caracal, si oricat ai incerca sa revii la ganduri mai bune, te intorci la atrocitatile indurate de saracele fete. Nu am mai citit caracterizari atat de bune ale personajului principal din liceu!

Nu stiu, legal, sa interpretez cat de bine sau cat de rau au urmat autoritatile noastre procedurile si metodologiile obligatorii in astfel de cazuri, dar am interpretat acest rechizitoriu din punct de vedere literar, gramatical si uman, in ultimul rand.

Felicitarile mele pentru cum a fost scris. Iata, in sfarsit, o fraza construita bine, fara greseli gramaticale si fara idei ilogice, insiruite una dupa alta in cele 400 de pagini. Stiu ca a fost un efort comun, asa ca as dori sa ii felicit pe toti pentru cat de tare s-au chinuit sa iasa bine.

Cat despre Dinca, sa se ierte singur, daca poate. Desi, in primitivismul lui, nici nu cred ca realizeaza ca a gresit pe undeva. Daca nu intervenea amarata aia mica la 112, probabil continua sirul victimelor.

Nu poate fi numit criminal in serie pentru ca nu a trecut de 3 victime (dovedite). Ce noroc pe noi! E doar un criminal mai mic.

Nu va recomand sa il cititi, aia e clar. Dar macar un pic, acolo, mi-am realiniat parerea despre autoritati.

Nu am inteles nimic din aceasta carte, desi am citit-o pana la ultima pagina. Actiunile si personajele se intrepatrund si, intr-un final, nu se intampla nimic.

Ma plictiseam si incercam sa gasesc un film sau o emisiune la televizor. Si am ajuns pe HBO, unde un film in italiana (ador filmele in orice altceva decat engleza, mereu ma opresc la ele) isi facea de cap. Iar povestea se intampla demult, asa ca mi-a placut si am tot urmarit episoade din el.

Cand am vazut cartea, apai…ce-mi doream mai mult? Am inceput sa citesc volumul 1 si astept acum sa-mi vina si restul volumelor, ca ma impac cu gandul ca voi citi intai cartea si apoi voi vedea filmul (cel putin incepand cu volumul 2).

Cartea vorbeste despre o prietenie dintre 2 fete absolut minunate, diferite si atat de contrastante incat raman legate pe viata. Scrisul este frumos, cald si clar, te tine legat de subiect si traiesti impreuna cu fetele in 1950, in mahalalele unui Napoli saracacios. Alaturi de Elena si Lila, sufar transformari majore pe indelete.

Cartea balanseaza intre 1956 si 2017, 61 de ani de secrete ingropate cat mai adanc posibil.

In 1956 Ivy Jenkins ramane insarcinata si este trimisa, de propria familie, in dizgratie la St Margaret, un fel de camin pentru mamele necasatorite, urmand a fi obligata sa isi dea copilul in adoptie unei familii despre care nu va stii nimic.
In 2017, Samantha Harper, jurnalista a carei cariera se afla in impas, citeste o scrisoare de la o mama tanara, care implora sa fie salvata de la St Margaret, inainte de a fi prea tarziu.

Intamplarile se deruleaza atat de repede si atat de imbarligat, incat am stat cu cartea in mana chiar si cand imi preparam un ceai. Imi doream sa nu se termine, dar totusi sa aflu. Muream de nervi cand femeile gravide isi povesteau rutina lor de la St Margaret si imi doream sa fiu acolo cu ele sa le fac dreptate.

Desi initial nu credeam ca ma va prinde cartea, a facut-o. O recomand, o carte usoara, de concediu, avion, drum, ceai si fulgi de nea.

Am ocolit cartea asta cat de mult am putut, mai ales dupa citirea Coranului, care oricum mi-a lasat un gust amar.

Continua sa fie peste puterea mea de intelegere aproape orice se intampla in aceste zone de continuu razboi, crime, pedepse si razbunari. Mi se face pielea de gaina cand aud cum sunt tratate femeile in unele parti ale globului. Si intotdeauna cartile sunt scrise cu: “nu la noi, dar in alte familii femeile sunt batute zi de zi si apoi puse sa gateasca si sa etc etc”…

Malala este un caz si mai dificil. Este un copil, o fata copil chiar, care este impuscata in cap de la distanta mica de catre talibani doar pentru ca a avut curajul sa sustina public dreptul la educatie pentru fete.

Cartea e amara. Asa cum banuiam de la inceput.

A venit toamna si, probabil, ma retrag si eu la casa mea, unde e cald si bine si, din cand in cand, ma intorc la traditiile noastre, vechi si dragi. In acest sens, cumpar numarul de septembrie al revistei Historia si primesc aceasta carte despre viata Mariei Tanase, diva din mahalaua Caramidarilor, scrisa de Gaby Michailescu, impresarul si prietenul ei apropiat.

Cartea a fost o surpriza. Am regasit in ea Bucurestiul de alta-data, tara noastra de acum aproape 100 de ani cand inca aveai pleosnite in paturile de la hotel. Desi nu este scrisa cronologic, nu deranjeaza. Maria este prezentata ca o doinitoare extraordinara, vesela, empatica, mereu dispusa sa ajute pe oricine cu orice pret.

Aflam despre oribilitatile facute de rusi in timpul razboiului, despre inchisorile comuniste reci si goale, despre interventiile securitatii in orice lucru care placea si care aducea faima. Au considerat-o chiar spion american si au incercat sa-l convinga pe Gaby sa o toarne lor, de cate ori putea.

S-a casatorit cu Clery Sachelarie, si el suficient de bogat, insa lenes nevoie mare, pe care l-a ingrijit toata viata. Dezgustul fata de orice barbat care aparea in viata ei ma face sa inteleg ceea ce pana la urma Gaby insusi recunoaste: o iubea. Cu toata fiinta lui!

CItesc mai departe, iubesc Bucurestiul vechi si viata de atunci, mi se pare atat de frumoasa fata de a noastra, cand totul se intampla atat de repede incat nu mai ai timp nici sa mirosi florile pe care le primesti cadou.

Intamplari peste intamplari din viata Mariei mi se deruleaza prin fata ochilor, alti artisti care si-au impletit drumul cu ea sunt si ei prezentati, totusi…cartea mi se pare despre el, despre Gaby. Cum el a facut, cum el a gandit, cum el a lasat, cum el a sprijinit….

Totusi, cartea este scrisa frumos. Maria a fost pasarea maiastra a cantecului romanesc, cu un suflet mare de tot si cu o priza la public cum rar au mai avut alti cantareti romani pana astazi!

Am imprumutat repede de la o colega si volumul 4 si l-am devorat. Jacob este pe cale sa ajunga la o sanatoriu de boli mintale insa exact in momentul in care trebuia sa plece impreuna cu familia catre locul minunat in care urma sa fie inchis pentru o perioada lunga de timp, apar prietenii lui deosebiti la el acasa. Incepe o saga a buclelor si a modei si a obiceiurilor si mancarurilor din diverse zone ale globului si diverse timpuri pana azi, impanata cu amintiri despre bunicul si afinitati extra-senzoriale care te poarta usor usor catre final. Nu e cel mai reusit volum, dar tot dragut a fost!

Continui seria cu volumul 3, in care Jacob isi intelege in sfarsit rolul “deosebit”. Devine din ce in ce mai puternic in fata sufletelor pustii si ale strigoilor, sarind dintr-o bucla intr-alta. Londra, Pogonul dracului, o mahala uitata de lume a Angliei victoriene. devine noua scena a cartii, unde se decide soarta deosebitilor. Se termina cand Jacob ajunge in sfarsit acasa, unde, cred eu ca ar fi fost cazul sa se termine cartea. Dar nu, a aparut volumul 4 si, se pare, este in curs de aparitie volumul 5.