Simteam nevoia sa imi notez undeva ce citesc, pentru ca viata e trepidanta si uit. Bine, unele carti raman pentru totdeauna, altele nu. Eu vreau sa ramana toate.
Asa ca m-am gandit sa-mi fac un blog. Al doilea. Dupa mai mult de 10 ani de la primul, care ii este dedicat celei mai importante persoane din viata mea, fiicei mele, Ioana ( ionmic.wordpress.com sau Aventurile unui copil fericit).
Asa ca m-am chinuit sa aleg un nume si sa dau drumul la treaba.
Si iata-ma-s!