Neagu Djuvara – unul dintre oamenii care ma intriga. Nu sunt la prima carte cu/despre/scrisa de dansul, dar din acest interviu am aflat detalii despre viata sa personala pe care pana acum nu le stiam. Nu ma ridic nici la degetul mic al dlui Djuvara, asa ca nu mi-as permite sa scriu nimic despre dansul sau viata dansului.
Spun doar ca orice, dar orice carte care mi-a cazut in mana pana acum referitor la subiectul in cauza, a fost pentru mine o incantare. Parca il auzi atunci cand il citesti, si, desi, ca noi toti, are defectele sale, este atat de special tot ce face / zice incat parca stai la gura sobei cu bunicii, ascultand povesti despre razboi.
Este atat de frumos incat nu te prinzi ca ai ajuns la ultima pagina, alba, si te uiti in gol, inca incercand sa-ti faci o parere despre viata. Si iti vezi micimea. Si realizezi nimicnicia care ne caracterizeaza astazi. Si devii trist. Dar de-abia astepti sa o iei de la capat.
Frumos.