Am crezut initial ca este o carte usurica pentru doamne, motiv pentru care am tot ocolit-o. Pana am vazut-o share-uita pe Insta de o prietena, asa ca, la recomandarea ei, mi-am luat inima in dinti si am comandat-o. Nu am regretat o secunda!
Nu am putut sa o las din mana. Este scrisa asa frumos si te regasesti atat de mult in ea incat devine parte din tine.
Kia, Fata Malstinii, ne este prezentata de la 3 la aproximativ 30 de ani, traind de principiu singura, in mlastina, parasita de mama si frati si, ulterior, de un tata abuziv. Isi descopera feminitatea singura, isi face rost de mancare si bani, singura. Invata sa traiasca, singura. Nu ajunge niciodata la scoala dar ajunge sa publice carti despre pasari si scoici si orice alte lucruri pe care le observa singura, pe balta, zi de zi. Picteaza foarte frumos si-si asezoneaza lucrarile scrise cu picturi incredibile. Ajunge sa faca suficienti bani sa nu trebuiasca sa mai lucreze cu ziua niciodata, insa nu schimba nimic la viata ei. Ii e frica de oameni, uraste cand cei doi iubiti din toata viata ei o parasesc. Si ii face dreptate singura, discret si inteligent.
Bravo, Delia, ai scris foarte frumos!