Mi-a amintit de romanele copilariei, in care totul se invartea in jurul unui singur lucru, maiestuos si impunator: fie familia, fie mama, fie satul, pamantul etc. Aici, este despre moara. Moara e cea care conduce, prin forte nevazute, destinul oamenilor din Comosteni.
Unul dintre personaje este omorat, Max, in conditii discutabile chiar si pentru partile implicate. Totul este redus la tacere, insa sufletul lui Max pare sa bantuie tot si pe oricine. Firul epic incepe apoi sa se intrepatrunda cu o antologie a comunismului, vazuta din alte unghiuri, de catre toate personajele.
Finalul cartii este despre descatusare, despre daramarea peretilor rosii ai morii si despre despletirea de misticism, despre credinta in fantoma. Speranta reluarii unei vieti normale in Comosteni incepe.