Initial coperta m-a indepartat putin de la decizia de a achizitiona cartea, de frica sa nu dau peste o “semi-stupizenie” plina de scene din Sandra Brown.
Surprinzator, cartea a inceput atat de bine ca nu am putut sa o las din maini, insa, asa cum preconizasem, m-am intepenit intr-o scena Sandra Brown – si inca una si inca una. Pe la jumatatea cartii incepusem deja sa consider ca e pacat de cat a muncit saraca autoare sa stranga atatea si atatea informatii despre subiect si apoi sa le presare cu scene aproape pornografice de care, eu, cel putin, chiar nu aveam nevoie. Ma daramase gandul ca mi s-a distrus euforia primelor capitole.
Insa prea era scrisa cu patos, asa ca am continuat sa o citesc si nu imi pare rau deloc.
Cartea incepe cu scena mortii lui Petru cel Mare, Sankt Petersburg, 1725, alaturi de actuala sa sotie, Ecaterina, fosta Marta.
Plecam apoi multi ani in spate, si aflam ca Marta fusese nascuta intr-un satuc din actuala Lituanie, sarac lipit pamantului. Dupa ani de chinuri in saracie si razboi, Marta este salvata de la un viol in strada de catre unul dintre generalii Tarului. Apoi, incepand sa inteleaga ca este frumoasa si inteligenta, Marta ajunge sa ii intre in gratiile Tarului. Desi schimbator si iute la manie, acru si crud la inima deseori, lasandu-si prima sotie (cu care are un fiu, Alexei, prea slab pentru a-l urma la tron) sa putrezeasca intr-o camera dintr-o manastire, Marta incepe sa inteleaga cum il poate conduce catre propriile interese.
Nici nu ne dumirim bine si Marta devine Ecaterina, apoi ramane insarcinata de 12 ori, in viata ii raman insa doar 2 fete: Anna si Ecaterina. Neavand un baiat pentru tronul Rusiei, Marta traieste mereu cu securea deasupra capului. Insa ajunge imparateasa si reuseste sa transforme, pe o perioada scurta inainte sa moara de pneumonie, Imperiul Tarist.
Recomand, o carte captivanta, istorica, bine legata.