Putin mai slaba decat sora ei, Inimi cicatrizate, poate si pentru ca este un roman publicat postum.
Intamplarile continua in sanatoriile prin care trece, insa nu sunt nici pe departe atat de important descrise ca in Inimi cicatrizate. Singura intamplare notabila este construirea relatiei cu daneza logodita, Gerta, careia ii spunea Simpla, si pentru care strabatea, pe ploaie, vant, durere, febra, in carje, cu funicularul, drumul pana la sanatoriul ei.
Gerta il face sa simta pentru prima data gelozia, iar eroul nostru incepe sa aiba niste conversatii filosofice cu el insusi, incercand o bucurie timida la simtirea unei dureri anorganice, cum ar fi gelozia, in defavoarea tuturor durerilor corpului.
Apoi ne doreste sa intelegem ca atunci “Cand umblati pe strada, priviti in urma voastra si veti constata ca in aer nu ramane nimic” sau “Cand taceti dupa ce ati vorbit, in aer nu ramane nimic din ceea ce ati spus”. “In transparenta aceasta mai teribil inchisa ca o celula, ne zbatem si ne topim actiunile”.