Prima mea carte citita de Gabor, cu siguranta am sa mai incerc una.
Ideea de baza a cartii este ca mecanismele de adaptare la emotii ale oamenilor (mai ales ale oamenilor mici si foarte mici) pot fi (si deseori sunt) un factor declansator al bolilor de mai tarziu.
Nu am ce povesti, este o carte tip seminar, o carte studiu de caz, una care te face sa gandesti despre tine ca poate toate pe lumea asta sunt asezate cu un scop sau poate tu singur esti capabil sa le schimbi locul sau poate n-ar fi rau sa zici NU din cand in cand, ca sa ai timp sa te vezi.
Recomand.