Cum bine stiam deja, Doina zugraveste cu pensulele ei magice anii `20 si povestea de dragoste a lui Zavaidoc in culori calde si vesele. Chiar si tragismul in sine al cartii pare usor digerabil in fata stiloului neobosit al Doinei.
Destinul unei tinere domnisoare se schimba radical dupa ce il intalneste pe tiganul Zavaidoc in perioada interbelica, in anii lui de glorie. Povestea lui Carol (pentru ca nu i se mai potrivea Carolina) este spusa in prima parte a cartii si te aduce atat de aproape de ea incat parca ii auzi gandurile inainte sa le citesti pe hartie.
Dragostea cea mare a lui Zavaidoc, Matilda, ne aduce in cea de-a doua parte a cartii, care parca e scrisa de altcineva. Imediat se simte intreruperea de ritm si concentrarea pe o cu totul si cu totul alta personalitate, poate mai nesigura decat adolescenta Carol.
Crima comisa asupra doctorului este cat se poate de reala, insa parca n-ai loc de restul cartii sa o lasi sa te impacteze in vreun fel.
Recomand, o carte frumoasa!