Nu mi-a placut. Am imprumutat-o de la biblioteca numai pentru ca sora mea a considerat ca daca nu am citit-o inca, nu stiu nimic. Puteam sa traiesc si fara cartea asta, aia e sigur 🙂
O distopie dintr-un viitor sumbru in care pompierii nu mai sting focurile ci le provoaca, arzand cu precadere carti. Oameni. Amintiri. Montag avea nr. 451 pe casca, pe maneca, pe bidoanele de benzina, pe orice ar fi putut sa-i aminteasca de temperatura la care hartia din care sunt facute cartile ia foc si se mistuie, 451°F.
O mai avem pe sotia ciudata Mildred, pe Cainele Mecanic, a carui memorie poate fi declansata pe baza aminoacizilor, pe fetiscana nebuna Clarisse care umbla noaptea pe afara sa prinda rasaritul soarelui, pe Faber cu care planuieste tot felul de razbunari idioate, doua vecine care discuta despre cum un om cu scaun la cap nu face copii, si daca totusi ii faci, 9 zile din 10 sa stea la scoala iar in cele 4 zile cat sunt acasa sa ii inchidem intr-o camera la televizor, si tot asa.
Nu, nu a fost pentru mine. “Cel mai mare prost e omul care incearca sa agoniseasca putina intelepciune”, zice. Ok. Gata. Inchid. Nu am terminat cartea si sunt ok cu asta.