Sclava Isaura – Bernardo Guimarães

Nu radeti. Cum spuneam, am multe carti vechi de la strabunica fiicei mele, asa ca o perioada am sa citesc tot ce imi cade in mana din respectiva colectie.

Am fost intr-o calatorie scurta, asa ca aveam nevoie de o carte mica si usoara pe care sa o pot cara cu mine in avion. Am ales carticica mica, galbena. Nu am crezut niciun moment ca ea este intr-adevar toata cartea dupa care s-a facut filmul. Tin minte ca in anii `90, filmul (cred ca prima telenovela din viata mea), a durat ceva timp, deci a avut multe episoade. Cum au iesit ele din cartea asta mica? Ramane sa vedem.

Nu imi amintesc daca am mai citit pana acum vreun autor brazilian, s-ar putea sa nu. Cartea este considerata o propaganda, si chiar pare una. Desi filmul este mai mult de dragoste, cartea nu m-a vrajit prea tare. Este scrisa foarte ingramadit, lucrurile se intampla foarte repede, intr-o singura pagina. Isaura este o domnisoara, fiica de scalvi, crescuta de stapana casei din mila dupa ce mama ei a murit iar tatal ei a fost dat afara de pe plantatie. Dorita de unul dintre fii dnei casei, Don Leoncio, inca de cand erau mici, Isaura find de o frumusete rapitoare, beneficia de un statut ales, fiind o sclava care traia in aceeasi casa cu stapanii. Desi Leoncio fusese plecat in strainatate toata perioada studentiei, unde isi facuse de cap pe banii tatalui sau, la maturitate se intoarce in Rio de Janeiro, preia plantatia tatalui sau acum bolnav si a mamei sale acum moarta, si incepe sa impuna propriile reguli. Casatorit fiind cu Malvina, nu ezita sa se roage de Isaura sa infiripe o aventura. Isaura refuza, este data afara din casa si trimisa sa munceasca cu restul scalvilor. Fuge impreuna cu tatal sau in Barbacena, si incearca sa-si schimbe numele in Dona Elvira. Se indragosteste de cel mai bogat om din Brazilia, Don Alvaro, cu ajutorul caruia scapa intr-un final de urmarirea si dorinta de razbunare a lui Don Leoncio. Invins, la final, Don Leoncio isi ia viata.

Ce sa zic, ar fi fost o poveste si mai frumoasa daca ar fi fost prezentata cu mai mult patos, daca as fi regasit in carte mai multe elemente romantice. Mi s-a parut ca a fost de fapt o schita a unui roman care trebuia scris intr-un viitor apropiat.

Dar mi-a tinut de cald in avion. Asta era si scopul ei initial, nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *