🙂 Am plecat de la data de 3 septembrie 1940 din Miss Peregrine si am ajuns cu Printul din negura nu prea departe, in 1943.
Nota autorului, dementiala. Scrisa din suflet. Aflam ca e prima lui carte, scrisa la 20+, pe care cu greu a reusit sa o tipareasca, multi ani mai tarziu.
Este o carte frumoasa, simpla, pentru 12+. Prima cu fantome pe care o citesc 🙂
O familie de 5 membri isi muta domiciliul, din cauza razboiului, intr-o casa pe malul marii unde ajunge sa intre intr-o poveste plina de razbunari, fantome, rautati, vapoare esuate, scufundari intr-o mare schimbatoare, prieteni si animalute de casa.
Doi dintre frati (Max si Alicia) leaga o prietenie foarte frumoasa cu Roland, localnic, si incep sa-si petreaca zilele plimbandu-se cu bicicletele prin oras si facand scufundari pe langa o epava, plina de mistere. Bunicul lui Roland, paznicul farului, se dovedeste a avea un trecut incarcat, plin de spaima si dornic de rabunare. Parintii lui Roland pana la urma se dovedesc a nu fi cine stia el ca sunt, povestea vietii lui se schimba total, pericolele care il pasc, mai ales in fiecare 23 iunie, il pandesc la tot pasul.
Nu as vrea sa dezvalui mai multe despre subiect, inca Printul din negura m-a speriat si pe mine, asa, invaluit, fara forma, animalic sau in alt chip, cum isi facea aparitia din cand in cand in viata personajelor mele. Ati vazut, am zis “mele”.
Cititi cartea, merita. Si daca o citesc si prichindeii, merita si mai mult! Cartea se termina in 23 iunie 1943. Long live Miss Peregrine! 🙂