Nu aveti cum sa intelegeti cum mi-a picat in mana, absolut intamplator, acest rechizitoriu, de 416 pagini, care mi-a nenorocit un weekend intreg.
Nu prea poti sa treci peste ororile facute de omul asta din Caracal, si oricat ai incerca sa revii la ganduri mai bune, te intorci la atrocitatile indurate de saracele fete. Nu am mai citit caracterizari atat de bune ale personajului principal din liceu!
Nu stiu, legal, sa interpretez cat de bine sau cat de rau au urmat autoritatile noastre procedurile si metodologiile obligatorii in astfel de cazuri, dar am interpretat acest rechizitoriu din punct de vedere literar, gramatical si uman, in ultimul rand.
Felicitarile mele pentru cum a fost scris. Iata, in sfarsit, o fraza construita bine, fara greseli gramaticale si fara idei ilogice, insiruite una dupa alta in cele 400 de pagini. Stiu ca a fost un efort comun, asa ca as dori sa ii felicit pe toti pentru cat de tare s-au chinuit sa iasa bine.
Cat despre Dinca, sa se ierte singur, daca poate. Desi, in primitivismul lui, nici nu cred ca realizeaza ca a gresit pe undeva. Daca nu intervenea amarata aia mica la 112, probabil continua sirul victimelor.
Nu poate fi numit criminal in serie pentru ca nu a trecut de 3 victime (dovedite). Ce noroc pe noi! E doar un criminal mai mic.
Nu va recomand sa il cititi, aia e clar. Dar macar un pic, acolo, mi-am realiniat parerea despre autoritati.