Un joc de-a soarecele si pisica, intre doi titani. Incercand sa il trateze pe Nietzsche, dr. Breurer, mentorul lui Freud, intelege ca mai are mult pana sa pretinda ca le-a vazut pe toate.
Accepta cazul dificil al lui Nietzsche din curiozitate si numai pentru ca o frumoasa rusoaica il roaga sa faca asta. Nietzsche insa nu accepta ajutorul si nici nu crede ca cineva il mai poate ajuta, acum, sa scape de depresia in care este scufundat. Totusi apare in biroul profesorului si incepe o discutie cu acesta, insa nu reusesc sa gaseasca un canal eficient de comunicare.
In timpul unei crize avute la hotel, Nietzsche este salvat de dr. Breurer. Dupa acest incident, dr. Breurer ii propune un targ: sa accepte internarea la un spital de boli mintale pentru o hemicranie, sub un pseudonim, pentru o luna, timp in care el ii va trata corpul, iar, la schimb, Nietzsche va trebui sa il ajute, psihic, sa treaca peste depresia in care, de altfel, si el se afla.
Romanul este un elogiu adus obsesiei, al femeii mama care te iubeste oricum si in orice conditii. Reprezentat de Bertha, pacienta dr. Breurer. In timp ce sotia, Mathilde, nu-l putea impresiona nici macar cu cel mai cald zambet, Bertha era magica, reprezentand protectia si grija de care nu avusese parte in copilarie, mama (tot Bertha), murind dand nastere fratelui sau, mort acum si el.
Obsesia nu este intotdeauna produsa de ceea ce credem noi. Este adanc ascunsa in sufletul nostru.
Recomand.