L-am citit tarziu, recunosc, impinsa de nepotul meu, care il avea de citit pentru liceu.
O carte frumoasa, despre cum treci prin adolescenta, despre cat de repede te schimbi (si de radical) de la un an la altul, despre cum te formezi ca si caracter.
Lupte interne, indragosteli, iubiri impartasite sau nu, prietenii scurte si lungi, hobby-uri si fixisme. Toate se intrepatrund si se contopesc in romanul lui Eliade.
Se incheie cu prima incercare de roman, Jurnalul unui om sucit, care, pe alocuri, cred ca mi-a placut si mai mult decat romanul in sine.
Romanul este scris si ca o lupta continua de a scrie romanul 🙂 (autorul ne aminteste foarte des cum inca nu s-a apucat de roman, cum isi aduna informatii pentru roman, cum isi studiaza prietenii si colegii pentru a scrie romanul).
Recomand.