O alta prietena de-ale mele, care lucreaza la aceeasi editura, recomanda de obicei carti, aceasta fiind una dintre ele. Cartea incepe intrigant, te lipeste de foaie de la primele pagini. Disparitia unei fetite de 3 ani in timpul unui joc de-a v-ati ascunselea dintr-un apartament incuiat suna oricum bizar, dar si mai bizar e cand mama ei, scriitoare, primeste cadou de la editoarea ei un stilou si o cerneala speciala. Si de-a dreptul outrageous este cand cerneala e dusa la laborator si politia descopera ca sangele fiicei disparute e amestecat in calimara.
Mama isi doreste moartea si vrea sa-si traga un glont in cap, cand cere un semn divin de confirmare. Si semnul apare…sub forma scriitorului care scrie romanul, care se intrepatrunde cumva cu personajele sale. Prima data vreodata cand cineva transpune ideea asta intr-un roman. Cam ca un “Frankenstein literar”. Mega tare!
Restul romanului iti creeaza impresia ca toate personajele au in mana o clatita incinsa pe care o arunca de la unul la altul, cu foarte putin timp la indemana sa apuci sa intelegi ce gem vor sa puna pe ea.
Recomand!