Am crezut initial ca este o carte usurica pentru doamne, motiv pentru care am tot ocolit-o. Pana am vazut-o share-uita pe Insta de o prietena, asa ca, la recomandarea ei, mi-am luat inima in dinti si am comandat-o. Nu am regretat o secunda!
Nu am putut sa o las din mana. Este scrisa asa frumos si te regasesti atat de mult in ea incat devine parte din tine.
Kia, Fata Malstinii, ne este prezentata de la 3 la aproximativ 30 de ani, traind de principiu singura, in mlastina, parasita de mama si frati si, ulterior, de un tata abuziv. Isi descopera feminitatea singura, isi face rost de mancare si bani, singura. Invata sa traiasca, singura. Nu ajunge niciodata la scoala dar ajunge sa publice carti despre pasari si scoici si orice alte lucruri pe care le observa singura, pe balta, zi de zi. Picteaza foarte frumos si-si asezoneaza lucrarile scrise cu picturi incredibile. Ajunge sa faca suficienti bani sa nu trebuiasca sa mai lucreze cu ziua niciodata, insa nu schimba nimic la viata ei. Ii e frica de oameni, uraste cand cei doi iubiti din toata viata ei o parasesc. Si ii face dreptate singura, discret si inteligent.
Cea mai frumoasa descriere a acestei carti am gasit-o chiar in ea, intr-o scrisoare de multumire a lui Stefan J. Fay catre Liiceanu, pentru publicarea cartii: “Ati dat o carte pe care Eminescu si Creanga ar strange-o la piept”.
Cartea mi-a ramas in suflet cu totul. Anita este o basarabeanca de 36 de ani deportata de rusi in Siberia in iunie 1940, dupa semnarea tratatului Ribbentrop-Molotov, cand Basarabia e alipita URSS. Surghiunul dureaza 20 de ani si este atat de brut si neslefuit prezentat de Anita in cartea ei incat nici macar nu te lasa sa plangi. Ca n-ai timp. Pana sa-ti stergi o lacrima, s-a mai terminat o intamplare si o recitesti, ca te gandeai inca la cea dinainte.
Anita isi incepe cartea cu prezentarea copilariei, daca se poate numi asa, si intamplarile nefericite din 1914, primul razboi mondial, care ii pune mama la pat, pentru totdeauna.
Nu gasesti la Anita vorbe grele, vorbe de ocara, suparari pe sistem, injuraturi ale rusilor sau orice alte injurii ar putea aduce sa-si mai racoreasca viata. Nimic. Ea ia totul de-a gata si raspunde sincer, actioneaza conform impulsurilor si construieste strategii bazate pe supravietuirea de baza: mancare, apa si acoperis deasupra capului.
Bine spunea Monica Lovinescu: “Lipsa de cultura o fereste pe autoare de cliseele ce abunda in textele semidoctilor si le fac greu accesibile: ea povesteste cum respira, cu cuvinte reimprospatate de roua inocentei” si “dupa o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastra ca NEAM ar trebui sa dispara”.
Cartea merita sa stea in orice biblioteca, cu siguranta! Anita a castigat, in 1992, premiul “Lucian Blaga” , acordat pentru prima oara unei taranci cu 3 clase primare.
Am cumparat cartea acum ceva ani, dintr-un magazin din aeroport, de frica sa nu ma plictisesc pe drum. Am inceput-o atunci, apoi am ratacit-o si am crezut ca am pierdut-o. Cand am regasit-o, am terminat-o de citit dar nu am mai priceput nimic.
Si am recitit-o anul acesta. Cartea este delicioasa! Niste oite dragute, mai destepte sau mai prostute, mai grasute sau mai slabute, tinerele sau in varsta, decid sa se transforme in detectivi atunci cand ciobanul lor este gasit mort, cu o cazma infipta in piept si o urma de copita de oaie pe inima.
Dialogul este magic, delicat, ciudat si atat de antrenant incat transforma cartea intr-una cu adevarat comica. Sa vezi totul prin ochii oricarui animal este, pentru mine, thrilling, ca si thrillerul citit!
Am trecut printr-o perioada mai putin placuta, de stare de urgenta din cauza COVID 19, motiv pentru care toata viata noastra s-a dat cu susul in jos, mutandu-se intre peretii micutei noastre case.
Am aflat, lucru un pic ciudat, de altfel, ca am citit mult mai putine carti decat as fi citit in mod normal. Desi am inceput mai multe, am reusit sa o finalizez doar pe aceasta, pana astazi.
O carte frumos scrisa despre sclavie. Desi prezinta intamplari dure, este atat de bland si de frumos scrisa ca te absoarbe fraza in asa fel incat mai ca uiti sa te intristezi pentru ce citesti. In timp ce citeam cartea, un politist din USA a omorat, tinandu-i un picior pe gat, un negru. Si s-au dezlantuit paturi intregi de oameni care sa apere negrii.
Al doilea lucru ciudat intamplat in pandemia asta. Revoltele americane, impletite cu furturi din magazine si cu tot ce mai vin ele.
Cartea pleaca din New York-ul anilor 1840, cand Solomon, om liber de altfel, este rapit si vandut ca sclav. Toti cei 12 ani a lasat capul jos si a gandit un plan de evadare. Pana la urma, i-a reusit. Trebuie sa recunosc ca filmul bate iarasi cartea, cred ca a doua oara aici, pe blogul meu 🙂
Relatia cu Nino continua, isi paraseste familia, fetele raman la soacra-sa, insa Nino nu-si paraseste familia, continua sa o minta pe Elena. Ea ajunge sa locuiasca in casa Mariarosei (cumnata ei) si a lui Franco (fostul logodnic), desi nu neaparat bine primita. Pana intr-o zi cand Franco se sinucide, iar ea pleaca cu fetele la Napoli, intr-un apartament inchiriat de Nino pentru ea, desi il ura sincer (sotia lui era din nou gravida, in 7 luni). Ramane si ea gravida, si ramane si Lila gravida in acelasi timp, si-si impart perioada sarcinii impreuna. In cartier sunt introduse droguri, tot de fratii Solara. A nascut o a triea fetita, pe care a botezat-o Immaculata, ca pe mama ei, si Sarratore, ca pe Nino. Mama ei e din ce in ce mai bolnava. Lila naste si ea aproape o luna mai tarziu, tot fetita, pe care o boteaza ca pe mama ei, Nunzia (Tina). Dupa o spitalizare lunga, mama Elenei moare. Nino incearca sa o ajute cu o femeie in casa, ca ea sa se poata intoarce la scris, dar ii gaseste pe amandoi facand sex. O ia pe Imma si pleaca.
Decide ca Nino era pana la urma la fel ca tatal sau. Mereu fusese la fel. Afla de la Lila si Antonio de un numar infinit de amante pe care il avea, de cum inca o dorea pe Lila. Decide sa renunte. Isi creste fetele impreuna cu Lila si Enzo. Devine si mai faimoasa dupa publicarea romanului rejectat de fosta soacra. O considera pe Imma inferioara Tinei, exact asa cum era ea cu Lila. Tina dispare efectiv de pe strazile orasului, intr-o zi cand era cu Lila. Batranetea: Elena a parasit Napoli pentru totdeauna, dupa ce a fost jefuita de doi pusti. Elsa si Dede au plecat la Boston sa studieze, unde Pietro preda la Harvard. Imma a crescut si ea, la Torino, si a plecat sa studieze la Paris. Elena conduce o editura. Lila nu-si mai revine dupa disparitia fiicei ei, fiul ei se apuca iarasi de droguri, fratele ei, Rino, e gasit mort pe calea ferata. Ea se scofalceste si ii creste burta. Ajunge la spital cu uter fibromaros, ii este scos, spune ca a nascut-o a doua oara pe Tina, care i-a omorat pe fratii Solara. Fusesera amandoi gasiti impuscati in fata bisericii in care fusesera botezati.
Lina ii spune intr-un final cum ca Tina a fost probabil rapita, dupa aparitia Elenei in aceeasi poza cu Tina intr-o revista, crezand ca e fiica Elenei si nu a ei. Se intorc in timp la cele doua papusi, a Elenei fiind numita Tina inca de atunci, aruncata cu rautate de Lina in fundul pivnitei lui Don Achile, papusi pe care nu le mai gasisera niciodata. In cartier se spune ca fratii Saratore au rapit-o pe Tina si poate Lina i-a omorat pe fratii Saratore. Lina dispare si ea. Ii trimite papusile Elenei, intr-un pachet, la Torino. “Toata viata spusese o poveste a ei in care-si lua revansa, folosind corpul meu viu si existenta mea”. Si a concluzionat: “trebuie sa ma impac cu ideea ca nu am s-o mai vad niciodata”.
Lenu, logodita cu Pietro, reuseste sa-si publice romanul, considerat de unii scandalos. Se reintalneste cu Nino care ii apara romanul intr-una dintre disputele uneia dintre prezentarile sale. Ulterior, o intalneste pe Silvia cu al carei bebelus se simte imediat conectata. Afla ca este si acesta copilul lui Nino, si ca si pe Silvia a parasit-o imediat. Face vizita de curtoazie la parinti impreuna cu viitorul sot, Pietro. Apoi e chemata de urgenta la Lila, care dorea sa se asigure ca ii va ingriji copilul daca se va intampla ceva cu ea. Afla ca s-a razvratit impotriva sistemului, a patronului, a vietii, ca a plecat de la job si ca de-abia sta in picioare, simtindu-se atat de rau incat nu mai poate gandi normal. O ajuta pe Lila sa-si revina, o muta impreuna cu Enzo inapoi in Napoli. Elena pleaca la Florenta, se casatoreste civil cu Pietro si ramane gravida. Placerea sexuala nu exista, asa ca incepe sa-l refuze. O naste pe Adele (Dede) si, vinovata ca isi dorea relatii sexuale cu alti barbati, il accepta din nou pe Pietro si ramane din nou gravida. Naste o a doua fetita (Elsa) si renunta la a mai publica al doilea roman scris. Baiatul Lilei se dovedeste a fi al lui Stefano – lucru care o bucura enorm! Nino nu i-a lasat nimic Lilei. Enzo si Lila au fost angajati de IBM. Peste cativa ani afla ca sora sa Elisa s-a logodit cu Marcello Solara. Incearca sa impiedice continuarea relatiei, dar nu reuseste. O gaseste pe Lila angajata la Michelle Solara in departamentul lui intern de IT, unde se achizitionase un sistem de la IBM, platita foarte bine. Intr-o zi Pietro i-l aduce pe Nino in vizita, insurat, cu copil, mutat la Napoli din cauza mamei lui care se simtea rau, profesor de geografie urbana. Si aia a fost. Au inceput o relatie, Elena si-a parasit familia pentru el. Si au zburat impreuna pentru cateva zile intr-un oras din Franta.
Merg mai departe cu al doilea volum din tetralogia napolitana. Fetele sunt acum adolescente, Lila e maritata, ramane gravida, pierde un copil.
Elena in schimb alege sa continue studiile, insa nu mai este asa de atrasa de ele si incepe sa chiuleasca. Lila, dispunand de resurse financiare importante de pe urma casatoriei, decide sa investeasca in cartile si manualele Elenei si o roaga sa continue sa-si dea silinta sa invete bine in continuare.
Descoperim veleitati de artista in Lila si in acest volum (dupa ce in primul facuse schita pantofului castigator pentru magazin). Acum, Lila isi decoreaza o poza de la nunta, in marime naturala, cu materiale, culori si multe alte lucruri si o transforma intr-o adevarata opera de arta, pe care o atarna in noua mezelarie, despre care in curand scriu si ziarele.
Lila insa nu este deloc fericita, si o parte din aceasta nefericire triumfa in momentul in care tabloului ei i se da foc, in mezelarie. Nu se lasa impresionata, merge mai departe insa refuza categoric sa mai deseneze vreun pantof, semn ca Lila isi doreste cu ardoare o schimbare.
Relatia dintre Lenu si Lila incepe usor usor sa se destrame, cand Lila se roaga de Lenu sa o insoteasca la petrecerea data de dna profesoara. Acolo, Lenu era plasata pe primul loc, Lila nu era nici macar cunoscuta de invitati. Drama Lilei continua cand realizeaza, dupa avortul spontan, ca nu poate procrea, si este trimisa de doctorul curant la plaja si soare si ape termale. Doreste sa fie insotita de Lenu, de frica petrecerii timpului doar cu mama si cumnata ei, deja gravida. Angajata la librarie, Lenu refuza initial, apoi isi aminteste ca Nino, iubirea neimplinita a vietii ei, sta toata vara la Ischia, asa ca ii cere Lilei o suma de bani pentru a o insoti si ii stabileste concediul la Ischia.
Lenu se linisteste, aproape de Nino si prietenul lui Bruno, cu care se vede in fiecare zi, cateva ore, pe plaja. Insa Nino se indragosteste de Lila (!) cu care incepe o relatie incestuala. Lenu, poate de razbunare, profita de reintalnirea cu tatal lui Nino, Donato, cu care isi pierde virginitatea (!). Desi initial neaga, intelege tarziu ca Lila chiar era indragostita de Nino si recunoaste in implinirea Lilei reversul propriului gol.
Vara se termina, Lenu pleaca la Pisa la facultate pe banii proprii (parintii continua sa nu o sprijine). Lila continua pe ascuns relatia cu Nino, ramane gravida, il paraseste pe Stefano si fuge de acasa. Pentru 23 de zile. Atat ii ia lui Nino sa inteleaga ca Lila nu e pentru el. Si fuge, la randul lui, de ea.
Lila este adusa inapoi acasa de Enzo, care ii promite ca daca Stefano va fi in continuare abuziv cu ea, o va muta el in casa lui nou cumparata intr-o alta zona si va avea grija de ea. Lila ramane, naste un baiat, il declara a nu fi fiul lui Stefano. Lui Stefano nu ii pasa, o lasa in pace, insa incepe sa o insele cu Ada, cu care intr-un final si ramane impreuna.
Desi nu divorteaza, Lila pleaca iarasi de acasa si ajunge sa lucreze in fabrica de mezeluri a lui Bruno, prietenul lui Nino. Tratata dubios…
Lenu scrie romanul vietii ei, plecand de la povestirea scrisa de Lila cand avea 10 ani. Este criticata dur la lansarea cartii. Apoi sustinuta de catre el, Nino, care, cumva, se afla acolo.
Tocmai trecusem la birou printr-o negociere lunga si absolut obositoare cu niste evrei. Daca se putea, vroiam sa nu mai aud de ei niciodata (cel putin de cei cu care negociasem eu). Insa, de mica, subiectul acesta este unul foarte sensibil pentru mine, asa ca am decis sa reconstruiesc zidurile daramate de negociere si sa imi reamintesc cat au suferit, atunci, toti evreii.
Cartea este in asa fel scrisa incat nu am putut sa o las din mana. Am citit-o repede, dintr-o suflare. Credeam ca nu o sa ma mai mire nimic din ce as mai putea afla despre ororile acelor vremuri, insa cartea asta mi-a mai explicat o data lucrurile care nu se vad, pe care nu le citesti in cartile de istorie, pe care foarte putini supravietuitori au puterea sa ti le povesteasca. M-a facut sa sufar si sa ma ingrozesc de trairile acestei minunate fetite, prea devreme smulsa din copilaria ei.
O surpriza, as zice. Nu-mi amintesc pe unde am citit cum ca ar fi pacat sa nu citesc cartea. Si-am citit-o.
Un pic dura in limbaj, dar inghitibila. Scrisa usurel, incetisor, cu chef de un pahar de vin rosu si o lumanare aprinsa. Prezinta Bucurestiul studentesc din anii `90, satul romanesc si orasul de provincie. In functie de varsta pe care o ai, te regasesti sporadic in carte, fara doar si poate. Si razi, razi mult. Imi trebuia o carte care sa ma faca sa rad. Mi se pare ca iti trebuie ceva talent, zic, sa-l faci pe cititor sa rada.
Asa ca felicitari, Liviu Iancu, mie mi-a placut cartea ta!
O carte despre folosirea algoritmilor in zilele noastre, cu bune si cu rele. Automatisme, inventii moderne, design ciudat, politica si alegeri, instante de judecata, medicina, automobile autonome, infractionalitate, terorism, arta, toate au influente, sunt conduse, ajutate sau ingenuncheate de algoritmi.
O carte explicata frumos si buna, as zice, ca start pentru cei care vor sa studieze mai departe algoritmi.
