respirintrepagini

Acum inteleg si eu cum tipele de pe tiktok citesc cate 5-6 carti pe luna. Daca-s la fel ca Iubitul, well, sunt chiar putine.

Mi-a luat 4-5 ore sa o citesc. Ce e bun despre carte e ca o consumi ca pe seminte, ce e rau despre carte e ca e prea simpla. Cam ca o barfa la coltul strazii.

Nu stiu daca recomand. Poate intre 2-3 statii de metrou. Cam atat.

O carte care te tine in priza, mi-a placut mult. Este scrisa bine si eroina noastra, Martha Ballard. are o minte ascutita si o independenta de apreciat, mai ales intr-o era in care femeia era considerata inferioara din toate punctele de vedere (anii 1700).

Martha este moasa in satucul care traieste de o parte si de alta a raului Kennebec. Destinul intregului sat este legat de cursul raului si, de-a lungul albiei sale, se invarte in bucle actiunea intregului roman. O viata este luata, cadavrul este gasit sub gheata raului si, in cautarea criminalului, multe nereguli, razbunari si secrete ies la iveala.

Romanul este bazat pe un personaj istoric real si pe intamplari reale.

Recomand!

Am citit cartea dupa ce am vazut filmul. Amandoua mi s-au parut bune.

Este despre Beth, o fetita de la casa de copii care isi gaseste pasiunea pentru sah jucand impreuna cu omul de serviciu de la casa de copii, in subsol, fugind mai ales de la ora de religie. Datorita priceperii de care a dat dovada in scurt timp, ajunge la tot felul de campionate de sah si isi doreste cu ardoare titlul de campioana mondiala. In acest sens, cel mai de temut adversar al ei va fi un rus – si rusii sunt platiti sa invete sah, nu o fac doar din pasiune.

Ajunge sa fie infiata de dna Wheatley, aproape divortata de sotul ei si impreuna cu ea bate tara in lung si-n lat, castigand premii dupa premii. Ajunge sa fie aproape dependenta de pastilele verzi de calmat (pe care i le dadeau in orfelinat) si, ulterior, de alcool.

Dupa ce dna Wheatley moare subit, Beth ajunge sa bea cantitati uriase de alcool si realizeaza ca si-ar putea pierde definitiv acuratetea mintii. Momentul in care pierde o partida de sah in fata unui jucator cu punctaj de 1800 intr-un liceu realizeaza pericolul si se opreste. Are relatii sexuale lipsite de emotii si pierderi de parteneri pe care nu le asimileaza, mergand mai departe catre telul vietii ei.

Spre finalul cartii o cauta pe prietena ei cea mai buna din orfelinat, Jolene, ajunsa acum sportiva, si cu ajutorul ei incepe sa se puna pe picioare iar, intr-un final, castiga campionatul din Rusia si devine campioana mondiala de sah.

Recomand!

Audio book descarcat la nevoie sa treaca timpul petrecut pe walking pad – eu fiind o impatimita notorie a exercitiilor fizice….

Trecand peste acest defect evident, ascult fara prea mare tragere de inima. Primele secunde din audiobook-uri le petrec usor emotionata pentru ca daca nu ma simt bine cu vocea naratorului imi e greu sa ascult cartea mai departe. Insa aici a fost bine.

Cartea a fost o surpriza, pentru ca nu i-am citit recenziile si ma asteptam sa gasesc in ea o poveste de iubire italieneasca sau una care are loc in Italia.

Insa creierul meu a ramas sa studieze relatia ei cu mama ei, care a murit de cancer, pe neasteptate. Mai bine de jumatate de carte este de fapt despre aceasta relatie si nu despre una de dragoste. Culmea, in Positano, acolo unde eu mi-am facut prima vacanta dupa moartea pe neasteptate a mamei mele. Asa ca da, am cascat urechile bine la cartea asta si am gasit paralele intre noi doua, nu multe. Mai multe am gasit intre mama si sora-mea, ma gandesc sa cumpar cartea sa i-o fac cadou. Mai ales prin prisma faptului ca mama ei era cea mai buna prietena a lui Katy.

Firul epic ne poarta catre o intalnire autentica intre Katy la 30 de ani si Carol (mama) la 30 de ani, intr-un fel de vieti care se intrepatrund. Devin prietene si traiesc acest concediu in Positano impreuna, asa cum de fapt isi propusesera inainte sa moara mama ei.

Recomand. E o carte draguta.

O carte trista, despre o fetita care intre 3 si 5 ani a stat la Auschwitz, luand parte la “testele” dr. Mengele. Nu as mai vrea sa reiau povesti triste, am sa comentez numai cartea in sine.

Mi-ar fi parut, sincer, bine sa gasesc povestile din lagar spuse prin ochii copilului de 3 ani, simple, fara multe cuvinte, cu trairi nevinovate si ganduri de om mic. N-am gasit. Am gasit o interpretare matura a celor intamplate.

Dar nu pot sa nu recomand cartea. E draguta. Ce nu-mi mai place la ea e ca “aprobata” de Papa Francisc si deci marketata ca atare….

Frumos! Cea mai mica si draguta si bine scrisa si vie si magica si emotionala carticica pe care am citit-o.

Am rezonat imediat cu copilaria lui Horatiu si mi-am reamintit cu traiam pe vremuri viata care azi e “prea multa trauma” si cum nu ne stia nici vantul nici pamantul ca eram in situatii aproape incompatibile cu viata care azi se traduce prin “stirile de la ora 5” si “ro-alert” si cum toti luptam impreuna pentru acelasi crez, nu aveam crezuri diferite pentru catre trageam toti in “cinspe” parti.

Buna, recomand! Scurta ca o ploaie de vara. Dar ce aer curat ramane dupa!

Acum 5 ani, tot in “luna lui martie”, am incercat prima oara sa citesc aceasta carte. Nu am fost pregatita pentru ea atunci, acum am fost rugata din nou sa incerc sa o citesc si m-am pregatit mai bine inainte.

In sensul ca am citit tot ce puteam citi despre carte si despre autoare, astfel incat sa nu mai ia pe nepregatite orice “cotire” voi gasi in carte.

E departe de a fi o carte pe care o apreciez, asta este clar. Ideea cartii este o saga inter-generationala ruseasca si modalitatea in care, la sfarsitul vietii din pacate, intelegem ca noi am dus mai departe toate cele taraganate in neamul nostru pana atunci, sau toate genele pe care neamul nostru le are de sute de ani.

Insa lucrul asta il afli sau intelegi abia la final, cand Nora interpreteaza intregul roman prin ochii batranei bolnave de cancer.

In rest, insa, este o plimbare usor haotica printe generatii diferite din neamul Norei, fiecare cu povestile lui (frumoase, de altfel). Citirea scrisorilor de-o viata dintre bunicii ei o ajuta pe Nora sa inteleaga, la finalul vietii, cum ca a fost nascuta si ea, ca si altii inainte ei si ca si altii dupa ea, doar sa duca mai departe firescul neamului.

Atat. E scrisa frumos, insa nu m-a prins prea mult nici a doua oara.

Una dintre cartile fiica-mii mica la care a renuntat inainte sa o deschida. Am zis sa-i dau o sansa inainte sa o dau, sa inteleg daca merita pastrata sau nu.

Si merita. E o carte foarte draguta cu intamplari aproape magice. Cu o adolescenta singura pe lume, Sefia, care se lupta din toti rarunchii ei sa isi gaseasca matusa rapita. Se foloseste de tehnicile de supravietuire pe care le invatase deja si de armele avute pentru a razbi catre locul unde crede ca va gasi nelegiuitorii.

I se adauga in cautare si Arcasul, un adolescent rapid in lupta pe care l-a salvat intr-o dimineata. Duc cu ei un dar de pret pe care nelegiuitorii il cauta, o carte. Sefia incepe usor usor sa invete si intelege ca are o carte magica pe care, daca o va razbate, ii va arata calea.

Salut aceasta initiativa a metaforei cartii care iti arata calea!

Din pacate, publicul tinta al cartii, din casa mea, nu a fost impresionat.

Recomand!

“As I grow old”, pentru ca englezul zice frumos “grow”, nu ca noi, simplul “imbatranesc”, adica ma degradez, incepe sa ma ingrijoreze ideea de a nu fi bine, desi as putea fi, motiv pentru care doresc sa citesc despre cum imi poate fi mai bine.

Omul asta e un fenomen, acum in varsta de 93 de ani. Inca activ profesional, cat se poate.

“Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a-si schimba functiile si structura, ca reactie la o activitate fizica sau la un proces mintal, si care ne poate ajuta sa ne mentinem si chiar sa ne imbunatatim sanatatea si functiile creierului pe masura ce imbatranim”.

Cuvinte cheie: experiente timpurii netraumatice, sport, regim mediteranean, mediu social prezent si sanatos, invatare continua, muzica, somn, mindfulness.

Acum, enjoy!

“Cea mai buna carte de fictiune – Goodreads Choice Awards 2024” – Eh! Hai!

Ar fi pacat sa fie asta! Vreau sa cred ca sunt altele mult mai bune!

E o carte draguta, spumoasa, buna de citit, relaxanta si simpatica. Dar atat.

“Pheobe divortata sinucigasa” isi consuma toti banii pe o cazare de o noapte la un hotel de lux unde planuieste sa isi ia viata inghitind niste pastile de pisici iar Lisa, mireasa care inchiriaza tot hotelul pentru 6 zile sa isi faca nunta vietii ei cu un barbat pe care nu-l iubeste, numai ca sa consume milionul de dolari lasat cu limba de moarte de tatal ei pentru nunta visurilor, o opreste.

Si de aici o prietenie ciudata care se infiripa intre ele si un final fara nunta, cu Phoebe si “viitorul fost mire” indragostiti.

Spuneti voi! Poate sa fie asta cea mai buna carte de fictiune? 🙂

O recomand, totusi, pentru o dupa-amiaza la plaja.