Ileana ma incanta din nou cu romanul ei despre Sabina, lucratoare a Securitatii. Povestile despre institutie, vazute dinauntru si viata dusa de Sabina sun stindardul institutiei te tine cu sufletul la gura pana la sfarsitul romanului.
“Sătulul nu-i crede flămândului. Bogatul nu-i crede săracului. Sănătosulnu-i crede bolnavului. Tânărul nu-i crede bătrânului. Nişte adevăruri elementare, iar constatările lor – exprimate prin truisme,cum sunt toate observaţiile asupra rădăcinilor vieţii – dacă nu faci pesofisticatul şi nu te pretinzi filosof. Scuturi omul de ceea ce-a acumulat prineducaţie sau prin efort propriu şi la ce ajungi? Tot la scheletul despodobit dezorzoanele sociale, dintre care unele sunt necesare unei convieţuiri civilizate,ajunse reguli fără de care lumea ar fi un şi mai mare haos decât cel în carevieţuim. Despuiat de lustrul social, omul arată ca o femeie demachiată, cuobrazul boţit, abia trezită din somn.”
Stilul inconfundabil in care scrie aceasta remarcabila doamna scriitoare este ca o cascada rece intr-o zi caniculara de vara olteneasca. Relaxare pura.
Gasesti in cartea asta tot ce tine de viata, atinge aproape toate problemele unei familii normale, cu divorturi si iubiri neimpartasite si copii care nu te doresc de parinte si mame care mor, functii care dauneaza vietii sociale si prietenii cateodata dubioase, doar de dragul de a fi bine – toate traite aproape in cea mai neagra epoca a contemporaneitatii – comunismul, trecand prin aprigii ani 84-89 ai “glaciatiunii comuniste”.
Recomand cu caldura! (Aia pe care nu o aveam in apartamente pe vremea aia)