Category: Citit

Am zis ca sa mai fac pauza de la genurile mele preferate si sa incerc un gen pe care il citesc rar, asa ca am incercat din nou Agatha Christie. Nu pot sa nu recunosc ca te tine in priza. Si ca te suceste si te rasuceste si apoi te pune pe o pista pe care n-o credeai viabila pana acum doua capitole.

Recomand. Un caz de crima rezolvat cu succes.

“A fi imigrant inseamna a pierde, iar primul lucru care m-a parasit a fost numele. – Miguel Gane”

M-am simtit mandra sa aflu ca exista aceasta carte scrisa de un roman plecat in Spania cand era mic. Si foarte curioasa sa-i citesc povestea. Dupa primele pagini, am fost usor debusolata de scrisul pueril al lui Miguel, insa citind ulterior parerea unora mult mai specialisti ca mine aflu ca interpretarea a fost “adultul dispare sa ii dea cuvantul unui copil de 9 ani”. Ok. Daca ziceti. O sa ma conving la urmatoarea carte, daca va mai fi vreuna.

Aproape am plans, sincer. O poveste trista si foarte trista. Dar e mai degraba despre noi, romanii, despre ea, Romania. De-abia dupa jumatatea cartii ajunge in Spania si doar de atunci incolo povestea incepe usor sa se mai lumineze.

Recomand din toata inima. E un om bland care scrie cum simte. De apreciat!

Am ascultat cartea asta de cate ori am stat blocata in trafic sau de cate ori faceam ceva miscare. Pot sa zic ca este suficient de buna sa te tina atent. Fiind audiobook, nu am putut sa o rasfoiesc sau sa o adnotez, dar cred ca ar fi meritat.

De asemenea, cred ca trebuie ascultata de mai multe ori, pentru ca sfaturile date sunt chiar bune. Multe dintre ele. Acum ca unele se repeta si unele sunt mai putin de luat in seama, nah, se mai intampla.

O carte cu dus intors. Acum mi-a placut, acum m-a enervat.

Titlul este explicat la finalul cartii. “Trei mere cad din cer” este o formula obisnuita de final al basmelor armenesti: unul il rasplateste pe cel care a povestit, altul i se cuvine celui care a ascultat, iar al treilea e sortit celui care a crezut in puterea binelui.

Intr-un sat izolat, situat la inaltime in muntii Armeniei, o comunitate strans unita se cearta, barfeste si rade. Singura lor legatura cu lumea exterioara este un fir telegrafic vechi si un drum de munte periculos, pe care chiar si caprele abia reusesc sa-l parcurga.

Personajele sunt foarte multe si gradele de rudenie dintre ele sunt intortocheat prezentate. Atatea fire narative m-au cam ametit. Cred ca daca ramanea la povestea Anatoliei era mai mult decat suficient pentru toate lumea si, poate, mai frumos. Aveam timp sa ma bucur de carte.

“Cel mai tare doare ca nu poti sa-i imbratisezi pe cei care n-au mai putut sa te astepte”. Deci da, cartea e scrisa de un om bun.

Acum inteleg si eu cum tipele de pe tiktok citesc cate 5-6 carti pe luna. Daca-s la fel ca Iubitul, well, sunt chiar putine.

Mi-a luat 4-5 ore sa o citesc. Ce e bun despre carte e ca o consumi ca pe seminte, ce e rau despre carte e ca e prea simpla. Cam ca o barfa la coltul strazii.

Nu stiu daca recomand. Poate intre 2-3 statii de metrou. Cam atat.

O carte care te tine in priza, mi-a placut mult. Este scrisa bine si eroina noastra, Martha Ballard. are o minte ascutita si o independenta de apreciat, mai ales intr-o era in care femeia era considerata inferioara din toate punctele de vedere (anii 1700).

Martha este moasa in satucul care traieste de o parte si de alta a raului Kennebec. Destinul intregului sat este legat de cursul raului si, de-a lungul albiei sale, se invarte in bucle actiunea intregului roman. O viata este luata, cadavrul este gasit sub gheata raului si, in cautarea criminalului, multe nereguli, razbunari si secrete ies la iveala.

Romanul este bazat pe un personaj istoric real si pe intamplari reale.

Recomand!

Am citit cartea dupa ce am vazut filmul. Amandoua mi s-au parut bune.

Este despre Beth, o fetita de la casa de copii care isi gaseste pasiunea pentru sah jucand impreuna cu omul de serviciu de la casa de copii, in subsol, fugind mai ales de la ora de religie. Datorita priceperii de care a dat dovada in scurt timp, ajunge la tot felul de campionate de sah si isi doreste cu ardoare titlul de campioana mondiala. In acest sens, cel mai de temut adversar al ei va fi un rus – si rusii sunt platiti sa invete sah, nu o fac doar din pasiune.

Ajunge sa fie infiata de dna Wheatley, aproape divortata de sotul ei si impreuna cu ea bate tara in lung si-n lat, castigand premii dupa premii. Ajunge sa fie aproape dependenta de pastilele verzi de calmat (pe care i le dadeau in orfelinat) si, ulterior, de alcool.

Dupa ce dna Wheatley moare subit, Beth ajunge sa bea cantitati uriase de alcool si realizeaza ca si-ar putea pierde definitiv acuratetea mintii. Momentul in care pierde o partida de sah in fata unui jucator cu punctaj de 1800 intr-un liceu realizeaza pericolul si se opreste. Are relatii sexuale lipsite de emotii si pierderi de parteneri pe care nu le asimileaza, mergand mai departe catre telul vietii ei.

Spre finalul cartii o cauta pe prietena ei cea mai buna din orfelinat, Jolene, ajunsa acum sportiva, si cu ajutorul ei incepe sa se puna pe picioare iar, intr-un final, castiga campionatul din Rusia si devine campioana mondiala de sah.

Recomand!

Audio book descarcat la nevoie sa treaca timpul petrecut pe walking pad – eu fiind o impatimita notorie a exercitiilor fizice….

Trecand peste acest defect evident, ascult fara prea mare tragere de inima. Primele secunde din audiobook-uri le petrec usor emotionata pentru ca daca nu ma simt bine cu vocea naratorului imi e greu sa ascult cartea mai departe. Insa aici a fost bine.

Cartea a fost o surpriza, pentru ca nu i-am citit recenziile si ma asteptam sa gasesc in ea o poveste de iubire italieneasca sau una care are loc in Italia.

Insa creierul meu a ramas sa studieze relatia ei cu mama ei, care a murit de cancer, pe neasteptate. Mai bine de jumatate de carte este de fapt despre aceasta relatie si nu despre una de dragoste. Culmea, in Positano, acolo unde eu mi-am facut prima vacanta dupa moartea pe neasteptate a mamei mele. Asa ca da, am cascat urechile bine la cartea asta si am gasit paralele intre noi doua, nu multe. Mai multe am gasit intre mama si sora-mea, ma gandesc sa cumpar cartea sa i-o fac cadou. Mai ales prin prisma faptului ca mama ei era cea mai buna prietena a lui Katy.

Firul epic ne poarta catre o intalnire autentica intre Katy la 30 de ani si Carol (mama) la 30 de ani, intr-un fel de vieti care se intrepatrund. Devin prietene si traiesc acest concediu in Positano impreuna, asa cum de fapt isi propusesera inainte sa moara mama ei.

Recomand. E o carte draguta.

O carte trista, despre o fetita care intre 3 si 5 ani a stat la Auschwitz, luand parte la “testele” dr. Mengele. Nu as mai vrea sa reiau povesti triste, am sa comentez numai cartea in sine.

Mi-ar fi parut, sincer, bine sa gasesc povestile din lagar spuse prin ochii copilului de 3 ani, simple, fara multe cuvinte, cu trairi nevinovate si ganduri de om mic. N-am gasit. Am gasit o interpretare matura a celor intamplate.

Dar nu pot sa nu recomand cartea. E draguta. Ce nu-mi mai place la ea e ca “aprobata” de Papa Francisc si deci marketata ca atare….

Frumos! Cea mai mica si draguta si bine scrisa si vie si magica si emotionala carticica pe care am citit-o.

Am rezonat imediat cu copilaria lui Horatiu si mi-am reamintit cu traiam pe vremuri viata care azi e “prea multa trauma” si cum nu ne stia nici vantul nici pamantul ca eram in situatii aproape incompatibile cu viata care azi se traduce prin “stirile de la ora 5” si “ro-alert” si cum toti luptam impreuna pentru acelasi crez, nu aveam crezuri diferite pentru catre trageam toti in “cinspe” parti.

Buna, recomand! Scurta ca o ploaie de vara. Dar ce aer curat ramane dupa!