respirintrepagini

Pentru ca nu am citit-o pana acum, spre rusinea mea, ma uit repede prin ea. O vad suficient de serioasa si-mi spun ca mai imi trebuie una, pentru “daca ma simt rau si nu ma pot concentra”. Asa ca iau o carte de-a fetelor, Kastanka, de Cehov. Despre ea nu am sa scriu separat, este o povestioara mica mica despre o catelusa draguta care isi pierde stapanul si pe care si-l regaseste, desi nu neaparat cautandu-l. Tristuta povestirea, ca marea majoritate a celor scrise de rusi, Sofia mea plangand ca a murit prietenul Kastankai, gascanul. Dar sa revin.

Plec la Gura Humorului cu un autor moldovean dupa mine (din Iasi, ce-i drept). Ma apuc sa citesc, imi place, ma plimba prin regrete vesnice ale unui Iasi “demult pierdut” si ale unei societati “in decadere”. Pe ici pe colo, presarata cu ceva “magie”, asemenea lui Eliade in Maitreyi, Teodoreanu se lasa atins de erotismul “fetei din brazi”, cu care ireal compara toate aparitiile feminine din viata lui de dupa.

Ajunge sa se casatoreasca cu o domnisoara foarte diferita de orice vazuse el pana atunci, mica, baietoasa, care chiar il insotise pe tatal ei in campanii militare. Nu este atras neaparat de ea, si, desi totul parea a fi in regula, revine la o iubire veche careia nu i-a dat curs la momentul potrivit, o actrita/cantareata frumoasa, focoasa.

Cineva spunea despre carte ca este cu siguranta o radiografie a sufletului masculin. Pentru mine a fost iarasi o dezamagire a modului in care actioneaza/reactioneaza barbatii atunci cand vine vorba despre iubire. Andi, caci despre el vorbesc, el fiind personajul principal al romanului, alege calea gresita, cel putin dupa mine, ramanand cu frumoasa (si de altfel mai putin inteligenta) cantareata, care ii poate gadila orgoliul la infinit.

Aflam cu tristete ca amarata copila care il iubea cu toata fiinta ei si care ii oferise atata spatiu cat sa aiba timp sa stea serile cu artista, ca sa nu sufere “saracul barbat”, a ales sa plece si sa ii ofere si mai mult spatiu.

E trist cand lasi parintii sau fratii, si mai ales societatea, sa decida pentru tine. Si e si mai trist cand esti slab, influentabil si usor imatur, ca Andi.

Cartea a fost recomandata de o gramada de cititori. A castigat chiar ci Pulitzer pentru fictiune in 2018.

Mie nu mi-a placut. Este vorba despre un scriitor gay (nu e primul pe care il citesc, dar parca Telespan, acum 3-4 ani, a fost mult mai tare cu Cimitirul lui). Andrew scrie despre Less (Arthur) mult prea siropos, cu simtaminte pe care eu nu le asociez barbatilor, cu decizii slabe si motivatii aproape inexistente, cu frici si emotii inexplicabile.

Less fuge de viata de pana acum cand este invitat la nunta de catre unul dintre fostii lui iubiti. Brusc isi aminteste ca e scriitor si isi poate umple timpul mergand din tara in tara, tinandu-se ocupat si aratandu-si frustrarile in grupurile de oameni cu care intra in contact.

Are un NU din partea mea.

• 

Anul fatidic `89, back in business 🙂

Am citit cartea cu drag. Desi Timisoara nu este un oras pe care sa il cunosc atat de bine precum autorul, ma leaga de acest oras o oarecare istorie scurta a vietii mele de pana acum. Mi-am petrecut chiar, intr-un an, si o vacanta de vara undeva langa Timisoara, obisnuindu-ma in acest fel cu limbajul si cu bunul mers al vietii din vremea de imediat dupa `89.

Mi-am amintit cu placere de copilaria mea urbana, care seamana foarte mult cu intamplarile povestite de Goran. In Bucuresti se intamplau clar mult mai multe lucruri si nu apucai sa te plictisesti niciodata, dar poate exact asta este farmecul unui oras de provincie. Totusi, Timisoara este un oras mare si se apropie de Bucuresti in multe feluri.

Am ras, am oftat si am recitit unele pasaje, de drag. O carte simpla, usoara, de vara, buna de stat la plaja cu o apa rece langa tine.

• 

Ceva special in rutina mea 🙂

O sa ziceti ca-s nebuna cu cartea asta, dar aflu in stanga dreapta de tot felul de boli, unele chiar autoimune, unele chiar ale mele, asa ca incep cu mic cu mare sa-mi adun informatii.

Felicitari fetii asteia de a scris cartea, e geniala, merita toti banii. Atatea informatii de bun simt scrise atat de bine si frumos, pe intelesul tuturor, merita sa fie citite de oricine.

Sanatate va doresc! Si voua!

Nu am putut sa ma opresc,  asa ca am trecut la vol. 2.

Scrie nenea asta, Riggs,  foarte placut. Volumul 2 ne  prezinta copiii deosebiti parasind bucla de  timp  in care se aflau,  cu ymbrina care ii  proteja, Miss Peregrine, acum  transformata in pasare. Calatoria initiatica a copiilor prin tenebrele lumii exterioare,  secatuita  de razboi, crime, bombe si multe  altele,  pentru a ajunge la Londra,  este absolut fantastica.

Intr-unul dintre capitole am  iubit o satra de  tigani,  in altul am suferit la moartea unui porumbel inteligent (mbine,  aproape inteligent,  nah,  sa  nu fac oximoroane),  intr-unul m-am oripilat mergand printre niste cavouri, in altul am omorat niste strigoi oribili, intr-unul am simtit fiorii primului sarut si tot asa, la  infinit, de nu-ti vine sa  te mai opresti.

Ah, si din cand in cand cartea e presarata cu poze vechi ce vin sa sublinieze ideea de baza a capitolului, atat de infioratoare ca dai repede pagina. Dar NU TE LASI.

Bravo mah, Riggs,  am  sa continui si cu volumul  3.

🙂 Am plecat de la data de 3 septembrie 1940 din Miss Peregrine si am ajuns cu Printul din negura nu prea departe, in 1943.

Nota autorului, dementiala. Scrisa din suflet. Aflam ca e prima lui carte, scrisa la 20+, pe care cu greu a reusit sa o tipareasca, multi ani mai tarziu.

Este o carte frumoasa, simpla, pentru 12+. Prima cu fantome pe care o citesc 🙂

O familie de 5 membri isi muta domiciliul, din cauza razboiului, intr-o casa pe malul marii unde ajunge sa intre intr-o poveste plina de razbunari, fantome, rautati, vapoare esuate, scufundari intr-o mare schimbatoare, prieteni si animalute de casa.

Doi dintre frati (Max si Alicia) leaga o prietenie foarte frumoasa cu Roland, localnic, si incep sa-si petreaca zilele plimbandu-se cu bicicletele prin oras si facand scufundari pe langa o epava, plina de mistere. Bunicul lui Roland, paznicul farului, se dovedeste a avea un trecut incarcat, plin de spaima si dornic de rabunare. Parintii lui Roland pana la urma se dovedesc a nu fi cine stia el ca sunt, povestea vietii lui se schimba total, pericolele care il pasc, mai ales in fiecare 23 iunie, il pandesc la tot pasul.

Nu as vrea sa dezvalui mai multe despre subiect, inca Printul din negura m-a speriat si pe mine, asa, invaluit, fara forma, animalic sau in alt chip, cum isi facea aparitia din cand in cand in viata personajelor mele. Ati vazut, am zis “mele”.

Cititi cartea, merita. Si daca o citesc si prichindeii, merita si mai mult! Cartea se termina in 23 iunie 1943. Long live Miss Peregrine! 🙂

 

Am fost dusa de manuta la film de fiica mea cea mare. Apoi m-a pus sa il mai vad si acasa inca o data. I-am indragit pe copiii astia deosebiti inca de atunci. Sunt magici, prinsi asa intr-o bucla a timpului in ziua de 3 septembrie 1940. Asa ca de aici pana la a dori sa citesc cartea a fost doar un pas. Pe care nu l-am regretat. Am sorbit cartea, pur si simplu. Fiind scrisa special pentru pici, are un ritm alert, neplictisitor, te agita, te face sa te intrebi, te tine in priza pana la sfarsitul capitolului, cand ti-e somn, dar nu, mai dai o pagina, mai citesti un capitol. Cartea are printre pagini si fotografii, pe baza carora cred ca autorul si-a creat personajele. Ca sa nu iesi din priza, la sfarsit ne este precizat ca “toate imaginile din carte sunt fotografii autentice”.

Seria Miss Peregrine se concentreaza pe curiozitati, oameni (adesea copii) cu trasaturi sau abilitati fizice ciudate. Pentru a le proteja de lume, copiii se gasesc adesea sub ingrijirea unui matriarh, numit ymbrine (cum ar fi Miss Peregrine), in cadrul sanctuarului unei bucle temporale. Copiii sunt vesnic in pericol si trebuie sa  se fereasca nu numai de oamenii care iitrateaza ca niste ciudatenii de la circ, ci mai ales de elemente mai intunecate: strigoi si suflete-pustii, care ii vaneaza peste tot.

Recomand.

O carte plina de umor despre o intamplare trista: ultimele 100 de zile ale unui italian de aproximativ 40 de ani, infidel, care afla ca sufera de cancer.

Nici nu stii cum e mai bine. Sa te bucuri de viata cu tot ce inseamna ea sau sa mori sanatos?

Mi-a placut.

Mi-am dorit cartea asta de dragul motanului portocaliu. Nu am aflat din carte daca era portocaliu sau nu si nici nu am citit prea multe despre el. Este o carte prea usoara, fara substanta, care ridica un semn de intrebare asupra legaturilor evidente dintre diversele intamplari prin care treci de-a lungul vietii, si cum nu putea exista o intamplare daca nu o preceda cealalta.

Nu am reusit sa termin cartea.

M-am apucat de carte sperand sa aflu detalii despre Che. Nu am reusit sa obtin decat detalii despre sotia lui, pe care nu simteam neaparat nevoia sa le cunosc. Am inchis cartea si am trecut la urmatoarea.